Ia uite Noiembrie, genialul noiembrie.
A inceput bine in sinea lui si in sinea mea, desi aparent e cam nasol de la inceput.
Am asteptari maaaari de la tine, novembre, tu nu m'ai dezamagit niciodata de 2 ani incoace. Am emotii, dar anul asta nu prea are ce sa ma surprinda... Fat-Frumos nu mai e, e cu prietena care a avut grija sa ii fie alaturi 2 ani de zile ;;) la bine si la greu, e cu prietena care a fost langa el cand i'a fost greu si cand se simtea singur si cand ii era teama;;) dar sa nu mai comentez, ca oricum asta e o regula generala : sa fii cu cei care te folosesc si sa mai fii si chior.
Ideea generala a acestei luni este sa ma simt bine, of course. Nu conteaza cum si in ce fel, ci conteaza cattttt si mai ales sa fie cat mai bine si pentru trup si pentru suflet. Un pahar de ceva-bun face mereu minuni si o melodie de miscat fizicul cu talent :))
Noiembrie plin de evenimeeeeente [din pacate, si aiurea, gen inceput de teze si o tona de lucrari], dar a 10'a supravietuieste mult mai bine si mai superficial. Am gasit cu ce sa'mi ocup sufletul, iar scoala are alocata doar o bucatica de creieras.
Noiembrieeee, adu'mi ceea ce am nevoie si fa'ma bine cum numai tu stii pentru ca...pentru ca sweet november, pentru ca sunt iubita de cineva, de oricine intr'o gramada de feluri, pentru ca iubesc pe toata lumea in felul meu, pentru ca te iubeeesc, noiembrie ;;). Si pentru ca esti ultimul noiembrie de copil de 16 ani.
marți, 2 noiembrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
De toateeeee
Sunt aburinda, ca in fiecare seara la ora asta si cum apa fierbinte care curge in cada e cel mai bun sfetnic, m'am gandit eu asa ca nu e chiar asa rau la liceu. Stiu ce scriam cu un an in urma, dar cred ca mi'am schimbat parerea [probabil pana la urmatorul 3:)) ]. Stiu ca nu prea mi'a placut faza cu bobocimea, dar acum chiar merge. Sunt avantaje, dezavantaje...ca peste tot. Dar per total e chiar ca lumea. Oameni super ok, pauze dragute, amintiri si mai nou, muzica :)))
Hmm.. Sa incep cu dezavantajele? O sa vorbesc despre dezavantajele vietii mele, puncte negre, puncte lovite :>, in ordine cronologica.
- Tanti de la abonamente: clar nu ma suporta, tipa la mine cu orice ocazie, si nu stiu cum se intampla, dar eu nu aud niciodata ce zice, asa ca ma vad nevoita sa intreb "poftiti?;;)" ca ea sa imi aranjeze iar freza urland si eu sa nu inteleg iarasi, dar ii intind banii si carnetu'. "LUNA VIITOARE VIZAT!" Dada. sigur".Oricum ar fi, tanti de la abonamente nu e niciodata draguta, fie ca imi fac abonament sau cumpar bilete, trebuie sa tipe, sa ma intrebe ceva, ca apoi sa urle, sau orice altceva.
- Urmeaza the big challenge: AUTOBUZUL. Maretul 102, superba limuzina incarcata cu oaaameni, tot felul de oameni. De la cei nenascuti, pana la cei pe duca. Nu am nimic cu nimeni, ca si ei sunt chinuiti de prezenta mea, ca si eu de a lor, ca doar cu totii ne ingramadim pe aceiasi putini metri patrati. Sunt faze memorabile in autobuz si merita sa amintesc cateva aici, pentru ca sunt chiar bune, iar prietenii stiu de ce. Oricum ar fi, treaba e ciudata cu autobuzele astea; mereu intarzie, mereu merg prea incet sau prea repede, mereu sunt prea pline sau prea goale, mereu il iau pe cel nepotrivit, sau cine vreau eu nu e in autobuz, sau il ia pe urmatorul. Asa sta treaba cu destinul autobuzelor. Si acum, fazele :)) :
* Mariana, Mariana, vino pe aici ! Mariana, Mariana, Mariana, mai draga !
* Fetita, eu stau jos, ca am durere de mana si picior si romantism din copilarie si abia vin de la spital si sufar de toate cele. [ Bine ca nu primesc si retete:)) Nu am nimic cu babutele, dar uneori le simt rautacioase.]
* Deja omniprezentul "Fata, cobori?" "Cobori, mai fata?". E nenea de la ora 3.
* Vesnicul "inaintati, inaintati !!!"
* Dati-va jos ghiozdanul. Tine-ti ghiozdanul in spate ! [Mereu sunt nehotarati, dar m'am obisnuit:))]
* Domnisoara, capsati-mi si mie biletul ! Dar sa il capsati bine! Dar capsati-l bine, va rog, ca mi l-au capsat altii prost. Domnisoara, dar bine, da? ;;)
* Coborati? vs. Imi dai voie?
* Ia uite statia inteligentilor, aici coboara inteligentii de la LVA. (suntem huliti de LIA =)) )
* "Aici pute a mort !" "Da, creierul tau pute a mort." (by Andreea :)))
* O sa murim in autobuzul asta (omniprezentul <>)
si or mai fi ele...cine stie ce urmeaza maine :))
Avantaje?
- Dimineti pline de "neata" si niciodata nu stii cu cine te intalnesti si cu cine vorbesti din statie pana la liceu.
- Emotia descoperirii sa vezi daca te asteapta sau nu Dom Director la poarta liceului.
- De asemenea, cristalinul bombat care se uita dupa oricine misca, scaneaza, se bucura, sau sufera, dupa caz.
- Oameni de treaba, oameni colorati, de toate felurile si tot felul de personalitati curioase.
- Profi care se straduiesc sa faca orele dragute...In felul lor, isi lasa amprenta asupra noastra, iar la sfarsit, lucrurile rele vor deveni nesemnificative. Le admir efortul si rabdarea pe care noi nu le avem de cele mai multe ori.
- Baiatul acela, da...Nu e chiar el unul la un milion, dar stiu ca e unul la 100 de fete cel putin:))
- Partea cea mai buna a scolii: weekendul :)). In weekend e "mare panarama" de obicei, iar notele proaste si orele si tot se uita in distractie.
- Pauza mare, sanctuarul nostru. In 20 minute ni se poate schimba viata, sa stiti:))
Hmmm, probabil mai sunt si aici, daca am sarit ceva, amintiti-mi voi.
Le multumesc tuturor care sunt alaturi de mine si in pauze si la ore si in weekenduri si vacante. Le multumesc celor care ma fac sa rad si celor care ma fac fericita si zambareata chiar daca ei nu stiu asta. Le multumesc si pentru curaj si pentru ce am invatat de la ei ;;).
Si poate cine stie, o sa mearga mai bine si mai bine si mai bine anul asta. Am planuri mari peste tot. Si poate o sa cunosc si pe cine trebuie pana la urma, cu putin noroc. Hai ca poti si merge ;;). Eu astept ca am tot timpul din lume alaturi de voi.
Traiasca prieteniaaaaaa !
In aceasta postare am pus de toate, asa ca trb sa o colorez asa la sfarsit si pentru ca nu e genul meu de postare, trb sa sarbatoresc cu ceva colorat, dar nu stiu cu ce:)). hmmm
Barry Louis Polisar - All I Want Is You [Juno OST]
Asculta mai multe audio diverse
Hmm.. Sa incep cu dezavantajele? O sa vorbesc despre dezavantajele vietii mele, puncte negre, puncte lovite :>, in ordine cronologica.
- Tanti de la abonamente: clar nu ma suporta, tipa la mine cu orice ocazie, si nu stiu cum se intampla, dar eu nu aud niciodata ce zice, asa ca ma vad nevoita sa intreb "poftiti?;;)" ca ea sa imi aranjeze iar freza urland si eu sa nu inteleg iarasi, dar ii intind banii si carnetu'. "LUNA VIITOARE VIZAT!" Dada. sigur".Oricum ar fi, tanti de la abonamente nu e niciodata draguta, fie ca imi fac abonament sau cumpar bilete, trebuie sa tipe, sa ma intrebe ceva, ca apoi sa urle, sau orice altceva.
- Urmeaza the big challenge: AUTOBUZUL. Maretul 102, superba limuzina incarcata cu oaaameni, tot felul de oameni. De la cei nenascuti, pana la cei pe duca. Nu am nimic cu nimeni, ca si ei sunt chinuiti de prezenta mea, ca si eu de a lor, ca doar cu totii ne ingramadim pe aceiasi putini metri patrati. Sunt faze memorabile in autobuz si merita sa amintesc cateva aici, pentru ca sunt chiar bune, iar prietenii stiu de ce. Oricum ar fi, treaba e ciudata cu autobuzele astea; mereu intarzie, mereu merg prea incet sau prea repede, mereu sunt prea pline sau prea goale, mereu il iau pe cel nepotrivit, sau cine vreau eu nu e in autobuz, sau il ia pe urmatorul. Asa sta treaba cu destinul autobuzelor. Si acum, fazele :)) :
* Mariana, Mariana, vino pe aici ! Mariana, Mariana, Mariana, mai draga !
* Fetita, eu stau jos, ca am durere de mana si picior si romantism din copilarie si abia vin de la spital si sufar de toate cele. [ Bine ca nu primesc si retete:)) Nu am nimic cu babutele, dar uneori le simt rautacioase.]
* Deja omniprezentul "Fata, cobori?" "Cobori, mai fata?". E nenea de la ora 3.
* Vesnicul "inaintati, inaintati !!!"
* Dati-va jos ghiozdanul. Tine-ti ghiozdanul in spate ! [Mereu sunt nehotarati, dar m'am obisnuit:))]
* Domnisoara, capsati-mi si mie biletul ! Dar sa il capsati bine! Dar capsati-l bine, va rog, ca mi l-au capsat altii prost. Domnisoara, dar bine, da? ;;)
* Coborati? vs. Imi dai voie?
* Ia uite statia inteligentilor, aici coboara inteligentii de la LVA. (suntem huliti de LIA =)) )
* "Aici pute a mort !" "Da, creierul tau pute a mort." (by Andreea :)))
* O sa murim in autobuzul asta (omniprezentul <
si or mai fi ele...cine stie ce urmeaza maine :))
Avantaje?
- Dimineti pline de "neata" si niciodata nu stii cu cine te intalnesti si cu cine vorbesti din statie pana la liceu.
- Emotia descoperirii sa vezi daca te asteapta sau nu Dom Director la poarta liceului.
- De asemenea, cristalinul bombat care se uita dupa oricine misca, scaneaza, se bucura, sau sufera, dupa caz.
- Oameni de treaba, oameni colorati, de toate felurile si tot felul de personalitati curioase.
- Profi care se straduiesc sa faca orele dragute...In felul lor, isi lasa amprenta asupra noastra, iar la sfarsit, lucrurile rele vor deveni nesemnificative. Le admir efortul si rabdarea pe care noi nu le avem de cele mai multe ori.
- Baiatul acela, da...Nu e chiar el unul la un milion, dar stiu ca e unul la 100 de fete cel putin:))
- Partea cea mai buna a scolii: weekendul :)). In weekend e "mare panarama" de obicei, iar notele proaste si orele si tot se uita in distractie.
- Pauza mare, sanctuarul nostru. In 20 minute ni se poate schimba viata, sa stiti:))
Hmmm, probabil mai sunt si aici, daca am sarit ceva, amintiti-mi voi.
Le multumesc tuturor care sunt alaturi de mine si in pauze si la ore si in weekenduri si vacante. Le multumesc celor care ma fac sa rad si celor care ma fac fericita si zambareata chiar daca ei nu stiu asta. Le multumesc si pentru curaj si pentru ce am invatat de la ei ;;).
Si poate cine stie, o sa mearga mai bine si mai bine si mai bine anul asta. Am planuri mari peste tot. Si poate o sa cunosc si pe cine trebuie pana la urma, cu putin noroc. Hai ca poti si merge ;;). Eu astept ca am tot timpul din lume alaturi de voi.
Traiasca prieteniaaaaaa !
In aceasta postare am pus de toate, asa ca trb sa o colorez asa la sfarsit si pentru ca nu e genul meu de postare, trb sa sarbatoresc cu ceva colorat, dar nu stiu cu ce:)). hmmm
Barry Louis Polisar - All I Want Is You [Juno OST]
Asculta mai multe audio diverse
sâmbătă, 9 octombrie 2010
Hot chocolate lover
Jet - Are You Gonna Be My Girl
Asculta mai multe audio diverse
Aww... A venit si vremea aia in care singura sursa de incalzire este o baie fierbinte, urmata de o cana maaare de ciocolata calda. Mi'era dor si de cana rosie si de stat la comp si inventat povesti infrigurate :)).
E friiiig. Mi'ar placea sa ies din rutina. Sa ies undeva cu un tip pe care nu'l cunosc, care m'a invitat la o cafea cand m'am impiedicat in autobuz sau in statie sau ceva de genul asta gen filme siropoase de dragoste. Zau ca i'as povesti totul si i'as asculta totul si probabil am dansa sau doar am sopti, sau ne'am cunoaste foarte bine, sau deloc. Un baiat care sa aleaga el locatia ca sa ma surprinda, sa imi comande cafeaua care i se pare lui cea mai draguta, sau sa ma lase sa ii ghicesc preferintele in materie de muzica sau cine stie mai ce. Un baiat spontan...care sa ma asculte debitand minute in sir, sau un baiat cu care sa rad de lucruri neinsemnate. Un baiat care sa ma tina in brate ca e prea frig pana vine maxi taxi, un baiat care sa ma duca acasa, chiar daca stau in partea cealalta a orasului. U baiat care la sfarsitul acestei minunate intalniri sa ma uite complet, sau sa vrea sa ma cunoasca in intregime. Un baiat simplu. Un baiat care sa nu vada ca sunt vulnerabila..Un baiat gata sa ma indragosteasca si un baiat gata sa nu ma piarda.
Aaaa, si bineinteles, baiatul pe care sa'l astept acasa, intr'o zi friguroasa, cu prajiturele.
Vise de ciocolata calda <3.
miercuri, 6 octombrie 2010
Stiti ce distruge dragostea?
Rutina...
...lipsa de comunicare...
"promit ca te sun" si nu mai suni..."voi fi acolo" si nu esti...
nu, nici pe departe.
Lucrarea dezastruoasa la mate distruge indragosteala din pauze, si sufoca "fluturasii din stomac". Lucrarea la mate distruge planurile bine facute si somnul copiilor, atat inainte cat si dupa. Lucrarea la mate distruge echilbrul familiei, precum si pofta de mancare. Lucrarea la mate iti distruge nervii si te face sa te intrebi unde naiba n'ai stiut si daca cei cu note mari au 3 creiere.
AU 3 CREIERE, CE NAIBA?
Dar deh..trece si lucrarea la mate, si surprinzator, nu ma impiedica sa mananc o ciocolata milka intreaga si nici sa'mi ascult playlistul pentru zile ploioase. Sindromul lucrarea-la-mate-o-sa-murim dureaza vreo 3 zile in care o faci pe eroul rus, chipurile sa iti ridici nota, si incepe din nou in nefericitul moment in care este anuntata urmatoarea lucrare.
Pana atunci lasati'va unghiile sa creasca, sa aveti ce roade dup'aia. Si bucurati'va parintii, spaland vasele si facand curat in camera, ca nota la mate nu va ajuta. Cel putin nu pe mine.
P.S. Testul asta a fost chiar dezastruos :)).
E brrrrfrig.
Since You've Been Around - Rosie Thomas
Asculta mai multe audio diverse
Rutina...
...lipsa de comunicare...
"promit ca te sun" si nu mai suni..."voi fi acolo" si nu esti...
nu, nici pe departe.
Lucrarea dezastruoasa la mate distruge indragosteala din pauze, si sufoca "fluturasii din stomac". Lucrarea la mate distruge planurile bine facute si somnul copiilor, atat inainte cat si dupa. Lucrarea la mate distruge echilbrul familiei, precum si pofta de mancare. Lucrarea la mate iti distruge nervii si te face sa te intrebi unde naiba n'ai stiut si daca cei cu note mari au 3 creiere.
AU 3 CREIERE, CE NAIBA?
Dar deh..trece si lucrarea la mate, si surprinzator, nu ma impiedica sa mananc o ciocolata milka intreaga si nici sa'mi ascult playlistul pentru zile ploioase. Sindromul lucrarea-la-mate-o-sa-murim dureaza vreo 3 zile in care o faci pe eroul rus, chipurile sa iti ridici nota, si incepe din nou in nefericitul moment in care este anuntata urmatoarea lucrare.
Pana atunci lasati'va unghiile sa creasca, sa aveti ce roade dup'aia. Si bucurati'va parintii, spaland vasele si facand curat in camera, ca nota la mate nu va ajuta. Cel putin nu pe mine.
P.S. Testul asta a fost chiar dezastruos :)).
E brrrrfrig.
Since You've Been Around - Rosie Thomas
Asculta mai multe audio diverse
joi, 30 septembrie 2010
Mi'ar fi placut...
...sa nu te vad, sa nu te observ, sa nu te privesc.
Pentru ca e ciudat, ma faci sa devin altcineva si culmea, nici nu te cunosc. Eu nu stiu daca tu ma vezi, ma observi, ma privesti. Eu nu stiu mare lucru despre tine, nu stiu nici cand te'am vazut prima oara, dar mi'ai vindecat toate "nu stiu sa fac/nu mi'am facut tema/m'a ascultat si am fost varza/ce ora aiurea urmeaza". Stiu ca e o prostie, pentru ca mintea mea sta cuminte si imi spune "nu'i voie", dar nu e asa simplu si cu inima.
Eu nu pot sa fac asta cu mine insami. Nu pot sa imi fac ziua mai frumoasa, nu pot sa uit de tema la mate cand ma privesc in oglinda sau cand zambesc in poze. Nu inteleg cum poti tu, strainule ["chipesul strain"] pe care il vad aproape in fiecare zi, sa ma faci sa ma simt intr'un fel super ciudat. Mi se increteste parul, mi se strange stomacul, obrajii imi iau foc, ochii imi stralucesc, iar mintea mea nu le mai are cu orientarea. Ma buimacesti, fiinta si in secunda aia de glorie, ma bucur daca ma privesti sau ma super-intristez daca nici nu ma vezi. Si treburile astea alterneaza, e doar una, sau lipsesc cu desavarsire, incat eu nu mai inteleg nimic si imi dau demisia...Pana te vad data urmatoare.
Mi-ar fi placut sa nu te vad, sa nu te aud, sa nu ma gandesc cand pleci, sau cand vii, sau daca iei acelasi autobuz, sa nu ma grabesc doar ca sa te privesc o secunda. Ar fi fost mai usor daca nu ma framantam ore intregi visand ca ai putea sa vii langa mine si sa'mi spui ca iti place rasul meu, chiar daca seamana cu cel al unei hiene. Ar fi fost mai usor sa stiu ca ziua mea nu depinde de tine, mi'ar fi placut sa ma placi. Mi'ar fi placut sa te cunosc, mi'ar fi placut sa nu taci.
Si totusi... Destinul nu glumeste niciodata [cel putin asa sper].
Pentru ca tare mi'ar placea sa te cunosc, chipesule strain, sa'ti spun ca poti sa ma duci/iei acasa oricand.
Pentru ca e ciudat, ma faci sa devin altcineva si culmea, nici nu te cunosc. Eu nu stiu daca tu ma vezi, ma observi, ma privesti. Eu nu stiu mare lucru despre tine, nu stiu nici cand te'am vazut prima oara, dar mi'ai vindecat toate "nu stiu sa fac/nu mi'am facut tema/m'a ascultat si am fost varza/ce ora aiurea urmeaza". Stiu ca e o prostie, pentru ca mintea mea sta cuminte si imi spune "nu'i voie", dar nu e asa simplu si cu inima.
Eu nu pot sa fac asta cu mine insami. Nu pot sa imi fac ziua mai frumoasa, nu pot sa uit de tema la mate cand ma privesc in oglinda sau cand zambesc in poze. Nu inteleg cum poti tu, strainule ["chipesul strain"] pe care il vad aproape in fiecare zi, sa ma faci sa ma simt intr'un fel super ciudat. Mi se increteste parul, mi se strange stomacul, obrajii imi iau foc, ochii imi stralucesc, iar mintea mea nu le mai are cu orientarea. Ma buimacesti, fiinta si in secunda aia de glorie, ma bucur daca ma privesti sau ma super-intristez daca nici nu ma vezi. Si treburile astea alterneaza, e doar una, sau lipsesc cu desavarsire, incat eu nu mai inteleg nimic si imi dau demisia...Pana te vad data urmatoare.
Mi-ar fi placut sa nu te vad, sa nu te aud, sa nu ma gandesc cand pleci, sau cand vii, sau daca iei acelasi autobuz, sa nu ma grabesc doar ca sa te privesc o secunda. Ar fi fost mai usor daca nu ma framantam ore intregi visand ca ai putea sa vii langa mine si sa'mi spui ca iti place rasul meu, chiar daca seamana cu cel al unei hiene. Ar fi fost mai usor sa stiu ca ziua mea nu depinde de tine, mi'ar fi placut sa ma placi. Mi'ar fi placut sa te cunosc, mi'ar fi placut sa nu taci.
Si totusi... Destinul nu glumeste niciodata [cel putin asa sper].
Pentru ca tare mi'ar placea sa te cunosc, chipesule strain, sa'ti spun ca poti sa ma duci/iei acasa oricand.
miercuri, 29 septembrie 2010
Indragostiti de toamna
Am revenit cu (a)vantul tomnatic pentru ca mi'era foarte dor sa ma joc. Bineinteles ca postarea asta nu va avea un scop, un sens, sau ceva de genul asta, poate doar un titlu chinuit.
Mi'era dor de cana de ciocolata calda in timp ce aiurez la tastatura. ah..blogul meu, locul unde mi'au ramas toate durerile de cap si suflet...locul unde ma inteleg toti si nu ma intelege nimeni, blogul in care ma scriu si ma uit...
Ziceam ca in sfarsit a venit toamna si e pe gustul meu..ploua..e intuneric, miroase a ciocolata calda si a portocale, playlistu"autumn" isi face de cap in winamp si e starea aia in care nu fac decat sa visez.
Cine e indragostit? Eu. Cine e indragostit de anul trecut? Eu. Cine e proaspat indragostit? Eu. Cine e mereu indragostit? Eu. Nu vi se pare normal?
Eu, care am vrut sa renunt la indragosteala de adolescenta..pentru eventualul Fat-Frumos(maturul lu' peste prajit) care sa ma scoata la o intalnire adevarata intr'un pub micut cu muzica buna si cafea...si sa ma duca acasa in masina lui, unde vom fi injurati de o mie de soferi si vom rade la final si nu, nu se termina cu un sarut incendiar ci cu un "abia astept sa ne vedem maine pentru ca imi place la nebunie sa stau cu tine". Eu, care am refuzat orice tangenta cu dragostea si iata'ma inconjurata de palpitatii; iar miocardul bate nebun, ma inrosesc, el vede, eu ma fac de ras.
Adevarul este ca scoala fara el(ei) ar fi lipsita de orice farmec si fara"abia astept sa vina pauza" nu ar mai fi nimic frumos. Cum sa merg eu la scoala fara"sper sa il vad, sper sa se uite si sa imi zambeasca" sau "vaiiiii, s'a uitat, nu imi vine sa cred, ce ora de informatica frumoasa urmeaza."
Mi'e ciuda de mor ca un singur om poate sa faca chestia asta fara ca macar sa aiba habar. Adica o nenorocita de tema la mate, info, sau orice, imi strica ziua, ca intr'o secunda/privire-cum vreti sa ii spuneti [ pe bune !!!], Fat-Frumos sa o salveze. Pariu ca nu stie ce puteri are?
As vrea sa stiu ce puteri am eu...
Dar multumim scriitorilor ca exista Feti-Frumosi si multumim vietii ca ne aduce baieti minunati cu ochi frumosi si priviri aruncate pe furis, sa ne insenineze zilele ploioase si sa ne indulceasca orele si mai ales pauzele.
Melodie pentru zile ploioase:
Joshua Radin - The fear you won't fall
Asculta mai multe audio diverse
Melodie pentru zile ploioase 2:
Van Morrison - Days Like This
Asculta mai multe audio diverse
Mi'era dor de cana de ciocolata calda in timp ce aiurez la tastatura. ah..blogul meu, locul unde mi'au ramas toate durerile de cap si suflet...locul unde ma inteleg toti si nu ma intelege nimeni, blogul in care ma scriu si ma uit...
Ziceam ca in sfarsit a venit toamna si e pe gustul meu..ploua..e intuneric, miroase a ciocolata calda si a portocale, playlistu"autumn" isi face de cap in winamp si e starea aia in care nu fac decat sa visez.
Cine e indragostit? Eu. Cine e indragostit de anul trecut? Eu. Cine e proaspat indragostit? Eu. Cine e mereu indragostit? Eu. Nu vi se pare normal?
Eu, care am vrut sa renunt la indragosteala de adolescenta..pentru eventualul Fat-Frumos(maturul lu' peste prajit) care sa ma scoata la o intalnire adevarata intr'un pub micut cu muzica buna si cafea...si sa ma duca acasa in masina lui, unde vom fi injurati de o mie de soferi si vom rade la final si nu, nu se termina cu un sarut incendiar ci cu un "abia astept sa ne vedem maine pentru ca imi place la nebunie sa stau cu tine". Eu, care am refuzat orice tangenta cu dragostea si iata'ma inconjurata de palpitatii; iar miocardul bate nebun, ma inrosesc, el vede, eu ma fac de ras.
Adevarul este ca scoala fara el(ei) ar fi lipsita de orice farmec si fara"abia astept sa vina pauza" nu ar mai fi nimic frumos. Cum sa merg eu la scoala fara"sper sa il vad, sper sa se uite si sa imi zambeasca" sau "vaiiiii, s'a uitat, nu imi vine sa cred, ce ora de informatica frumoasa urmeaza."
Mi'e ciuda de mor ca un singur om poate sa faca chestia asta fara ca macar sa aiba habar. Adica o nenorocita de tema la mate, info, sau orice, imi strica ziua, ca intr'o secunda/privire-cum vreti sa ii spuneti [ pe bune !!!], Fat-Frumos sa o salveze. Pariu ca nu stie ce puteri are?
As vrea sa stiu ce puteri am eu...
Dar multumim scriitorilor ca exista Feti-Frumosi si multumim vietii ca ne aduce baieti minunati cu ochi frumosi si priviri aruncate pe furis, sa ne insenineze zilele ploioase si sa ne indulceasca orele si mai ales pauzele.
Melodie pentru zile ploioase:
Joshua Radin - The fear you won't fall
Asculta mai multe audio diverse
Melodie pentru zile ploioase 2:
Van Morrison - Days Like This
Asculta mai multe audio diverse
joi, 3 iunie 2010
Iubeşte'mă vara.
"Cand toata lumea te minte, crede si simte.
Da mai departe doua mii de cuvinte."
Mi'au ramas de vara trecuta in minte dintr'un superb moment de glorie. E din nou vara si ma mai desparte doar o saptamana de trupul libertatii, de placerea despartirii de voi si de tot raul din anul acesta. Pentru mine aici incepe 2010.
11 iunie - 17 ani, baierame, timiditate, inceput..
... Noapte alba, lacul tei...
....Infinit...
Pentru vechea mea prietena Delia, prima care-si canta cei 17 ani.
Ia'ma in brate, vara, intinde'ma pe iarba si nu uita sa'mi gadili trupul cum faci, nebuneste, in fiecare an.
Si bineinteles, totul trebuie sa inceapa cu un pahar-de-ceva-bun in cinstea nebuniei celor 3 luni mai pline de viata deca cele 9 petrecute intr-un intuneric de cosmar, inchisa in gustul vostru pentru minciuna si satisfactie impura, inchisa in vorbele voastre fara cuvinte.
Si acum am "o mie de ganduri, o mie de vise..." de indeplinit, in care sa ma arunc si de unde sa ies triumfatoare la suprafata. Si bulele..si h2o...trezite de un fior ascuns pe umarul meu drept, urcand pana la tample.
Va fi o vara frumoasa, o vara impara cu un inceput incert, o vara stangace, inceputa acum 5 ani.
Important sau nu prea, este ceea ce las acasa, gen prieteni falsi, papagali vorbitori care spun prostii si gaite bine imbracate de...tata. Las in urma purtarea fara de cusur si ma intorc la pantaloni scurti franjurati si maieuri subtiri, la prosoape ude in ghiozdan si picioare roz in slapi cu betty boop. Va las acasa, domnisoare cu par lung cu gentute care intra inaintea voastra undeva, facebook, ce promovezi popularitatea, masini cu prea mult zgomot si aer plin de fite! Va las acasa, bani, mai multi sau mai putini. Te las acasa, semnal.
Ma intorc la voi, iubiri si prietenii sincere, dimineti virgine si apusuri straine, nopti cu stele si paturi pe iarba, fan in par si mingi in poarta date din greseala, la tine, libertate.
Ma intorc la mine, am invatat ca sunt cam singura care contez cu adevarat, egoismul chiar se invata. De la voi, bineinteles, dar lasa...va las acasa.
Si acum ... shht. Intru pe scena. Joc in sfarsit rolul meu.
Da mai departe doua mii de cuvinte."
Mi'au ramas de vara trecuta in minte dintr'un superb moment de glorie. E din nou vara si ma mai desparte doar o saptamana de trupul libertatii, de placerea despartirii de voi si de tot raul din anul acesta. Pentru mine aici incepe 2010.
11 iunie - 17 ani, baierame, timiditate, inceput..
... Noapte alba, lacul tei...
....Infinit...
Pentru vechea mea prietena Delia, prima care-si canta cei 17 ani.
Ia'ma in brate, vara, intinde'ma pe iarba si nu uita sa'mi gadili trupul cum faci, nebuneste, in fiecare an.
Si bineinteles, totul trebuie sa inceapa cu un pahar-de-ceva-bun in cinstea nebuniei celor 3 luni mai pline de viata deca cele 9 petrecute intr-un intuneric de cosmar, inchisa in gustul vostru pentru minciuna si satisfactie impura, inchisa in vorbele voastre fara cuvinte.
Si acum am "o mie de ganduri, o mie de vise..." de indeplinit, in care sa ma arunc si de unde sa ies triumfatoare la suprafata. Si bulele..si h2o...trezite de un fior ascuns pe umarul meu drept, urcand pana la tample.
Va fi o vara frumoasa, o vara impara cu un inceput incert, o vara stangace, inceputa acum 5 ani.
Important sau nu prea, este ceea ce las acasa, gen prieteni falsi, papagali vorbitori care spun prostii si gaite bine imbracate de...tata. Las in urma purtarea fara de cusur si ma intorc la pantaloni scurti franjurati si maieuri subtiri, la prosoape ude in ghiozdan si picioare roz in slapi cu betty boop. Va las acasa, domnisoare cu par lung cu gentute care intra inaintea voastra undeva, facebook, ce promovezi popularitatea, masini cu prea mult zgomot si aer plin de fite! Va las acasa, bani, mai multi sau mai putini. Te las acasa, semnal.
Ma intorc la voi, iubiri si prietenii sincere, dimineti virgine si apusuri straine, nopti cu stele si paturi pe iarba, fan in par si mingi in poarta date din greseala, la tine, libertate.
Ma intorc la mine, am invatat ca sunt cam singura care contez cu adevarat, egoismul chiar se invata. De la voi, bineinteles, dar lasa...va las acasa.
Si acum ... shht. Intru pe scena. Joc in sfarsit rolul meu.
miercuri, 19 mai 2010
Re-living
But the memory of that summer
is like a dream to me...
a dream of music that is
both heard and imagined...
that seems to be both itself
and its own echo.
When I remember it,
I think of it as dancing...
dancing as if language
had surrendered to movement...
dancing as if language
no longer existed...
because words were
no longer necessary.
Asculta mai multe audio Muzica
is like a dream to me...
a dream of music that is
both heard and imagined...
that seems to be both itself
and its own echo.
When I remember it,
I think of it as dancing...
dancing as if language
had surrendered to movement...
dancing as if language
no longer existed...
because words were
no longer necessary.
Asculta mai multe audio Muzica
duminică, 9 mai 2010
True women drink tequila
Tii minte cand beam vodka cu paiul?
E o zi din aia in care ma simt genial de puternica, o zi in care nimic nu poate da gres si o zi in care totul se rezolva cu un shot de tequila.
Zambesc cu subinteles. Zilele'astea sunt aproape-aproape, nopti in care o sa dansez pana la refuz si clipe in care voi hipnotiza. Momente care nu se uita usor, vara in care spun 17. Desi surprinzatoare, va fi cum vreau eu, fiindca prea mult am asteptat, prea mult am inghitit in sec, spunandu'mi ca va veni. Inca 2 zile...13 si 20..si gata, vine-vine. Si ma voi imbata cu dans si rasarituri, si "ma voi arunca in mine din nou si din nou si din nou". Am ajuns cine am vrut si nu mi'e deloc rusine de ce'am facut. Ba chiar sunt mandra-am stiut sa traiesc si sa aleg ce'mi place.
Si nimic, nimic din ce'am facut n'a fost un esec. Poate doar momentele in care te'am certat, dorindu'mi'te inapoi. Dar nici asta nu regret. Ma simt foarte bine stiind ca nu eu am fost cea care a renuntat.
Laura Marling - Failure [nu merge trilulilu, incercam youtube]
E o zi din aia in care ma simt genial de puternica, o zi in care nimic nu poate da gres si o zi in care totul se rezolva cu un shot de tequila.
Zambesc cu subinteles. Zilele'astea sunt aproape-aproape, nopti in care o sa dansez pana la refuz si clipe in care voi hipnotiza. Momente care nu se uita usor, vara in care spun 17. Desi surprinzatoare, va fi cum vreau eu, fiindca prea mult am asteptat, prea mult am inghitit in sec, spunandu'mi ca va veni. Inca 2 zile...13 si 20..si gata, vine-vine. Si ma voi imbata cu dans si rasarituri, si "ma voi arunca in mine din nou si din nou si din nou". Am ajuns cine am vrut si nu mi'e deloc rusine de ce'am facut. Ba chiar sunt mandra-am stiut sa traiesc si sa aleg ce'mi place.
Si nimic, nimic din ce'am facut n'a fost un esec. Poate doar momentele in care te'am certat, dorindu'mi'te inapoi. Dar nici asta nu regret. Ma simt foarte bine stiind ca nu eu am fost cea care a renuntat.
Laura Marling - Failure [nu merge trilulilu, incercam youtube]
vineri, 30 aprilie 2010
Confesiune
Nu'i asa ca timpu'i decisiv? Nu'i asa ca nu e deloc cinstit sa nu poti decide numai tu pentru propria'ti viata? Nu'i asa ca ti'ar placea sa te nasti cu propriile conceptii, fara ca ceilalti sa ti le influenteze(darame la un moment dat)? Nu'i asa ca regreti...? Nu tot, dar...uneori regreti mai mult decat iubesti. Ai timp sa regreti? Mai mult decat sa iubesti. Cum iubesti? Mai stii?
Si eu regret. Regret ca nu mi'am vazut prietenii adevarati la timp, regret ca nu am respectat, ca nu am iubit cat ar fi trebuit, ca am fost indecisa la gradinita intre un baietel cu ochi albastri si blond si intre alt baietel brunet si cu ochi caprui si ca indecizia ma va caracteriza toata viata, regret ca am ranit si ca m'am lasat ranita, regret ca am spus "te iubesc" cand nu am simtit'o si ca atunci cand am simtit'o, am spus'o de prea putine ori.
De ce sa regret? Ocupa spatiu. Si timp. Si suflet.
Asculta mai multe audio Divertisment
Si eu iubesc? Da. Cel mai mult pe lumea asta? Amintirile.
Daca va iubesc pe voi? Da, cand sunteti cum vreau eu. Si asta e un defect capital al meu. Nu va pot modela si ma indepartez de voi.
Daca iubesc cu ochii inchisi? Da, dar cu ochelari de soare, sa nu cumva sa vedeti si sa credeti asta o slabiciune.
Daca as iubi dupa ce am fost ranita? Din toata inima, dar cicatricea sigur va ramane si ma va durea atingerea ei.
Vorbesc despre uitare aici. Daca e ceva ce eu nu pot face, este sa uit. Pur si simplu sufletul (sau doar memoria) nu imi permite. Asta ma face sa ma trezesc in fiecare dimineata si zorii sa'mi tulbure sentimentele. Mi le coloreaza. Te rog, nu colora mai multe in aceeasi nuanta; cum le'as mai recunoaste?
Daca e ceva ce'mi doresc acum? Liniste. Sau nu chiar. As spune armonie. Mi'as dori ca durerea mea de cap sa se transforme intr'o inghetata de vanilie. Tot rece, dar delicioasa. As vrea ca viata mea sa fie interesanta, alerta si "generator de energie", dar nu izvorata din lucrurile urate.
Daca mi'e dor de ceva? De mine. In fiecare moment. Ma pierd, ma regasesc, apoi iar ma pierd... Oare m'a gasit cineva? Oare am mai multe infatisari? Oare m'as ascunde de mine? Oare sinceritatea mea excesiva e valabila si pentru propria'mi persoana?
Daca as scrie o carte...desigur. Nu as face o cariera din asta [desi mi'as dori], dar as crea ce n'am avut, as inventa si implini dorinte, as cobori si ridica fiinte, as crea si ucide suflete. Ca doar imi place. Si cu siguranta nu as respecta un tipar, mi'as nascoci eu unul. Ma abat de la regulile voastre, nu le cunosc, inchid ochii inaintea lor. Si probabil nu mi'as povesti in totalitate experienta proprie, ci as inventa una, care ar pastra un sfert din sufletul meu. Si in mod sigur, va fi o carte dedicata, in care dragostea va avea un rol crucial [si totusi nu o siroposenie] in existenta omului. Dragostea de tot. Dragostea pe care nu am avut'o, in toate ipostazele ei. As crea pentru voi ce n'am avut si vi l'as darui pe tot. Si personajele mele isi vor aminti esentialul, ca sa nu aiba inima grea.
Ce ma leaga de oameni? Amintirile, placerile comune, un covrig cald rupt in doua la minus douazeci de grade, un ceai cand afara ploua, o imbratisare-surpriza, un sarut furat, un cantec dedicat doar mie.
Ce ma indeparteaza de oameni? Ei insisi. A, si viciile. Promovez independenta.
De ce iubesc oamenii? Pentru ceea ce sunt. Si pentru ca nu intervine niciodata uitarea...
Da, va iubesc, in gand si'n somn, in dorinte si in sperante, in soapte, imbratisari si saruturi, in litere...poate, dar nu v'as marturisi'o niciodata. Ca asa sunt eu...sufletul meu nu are un picior.
Ma iubesti?
Asculta mai multe audio Muzica
Si eu regret. Regret ca nu mi'am vazut prietenii adevarati la timp, regret ca nu am respectat, ca nu am iubit cat ar fi trebuit, ca am fost indecisa la gradinita intre un baietel cu ochi albastri si blond si intre alt baietel brunet si cu ochi caprui si ca indecizia ma va caracteriza toata viata, regret ca am ranit si ca m'am lasat ranita, regret ca am spus "te iubesc" cand nu am simtit'o si ca atunci cand am simtit'o, am spus'o de prea putine ori.
De ce sa regret? Ocupa spatiu. Si timp. Si suflet.
Asculta mai multe audio Divertisment
Si eu iubesc? Da. Cel mai mult pe lumea asta? Amintirile.
Daca va iubesc pe voi? Da, cand sunteti cum vreau eu. Si asta e un defect capital al meu. Nu va pot modela si ma indepartez de voi.
Daca iubesc cu ochii inchisi? Da, dar cu ochelari de soare, sa nu cumva sa vedeti si sa credeti asta o slabiciune.
Daca as iubi dupa ce am fost ranita? Din toata inima, dar cicatricea sigur va ramane si ma va durea atingerea ei.
Vorbesc despre uitare aici. Daca e ceva ce eu nu pot face, este sa uit. Pur si simplu sufletul (sau doar memoria) nu imi permite. Asta ma face sa ma trezesc in fiecare dimineata si zorii sa'mi tulbure sentimentele. Mi le coloreaza. Te rog, nu colora mai multe in aceeasi nuanta; cum le'as mai recunoaste?
Daca e ceva ce'mi doresc acum? Liniste. Sau nu chiar. As spune armonie. Mi'as dori ca durerea mea de cap sa se transforme intr'o inghetata de vanilie. Tot rece, dar delicioasa. As vrea ca viata mea sa fie interesanta, alerta si "generator de energie", dar nu izvorata din lucrurile urate.
Daca mi'e dor de ceva? De mine. In fiecare moment. Ma pierd, ma regasesc, apoi iar ma pierd... Oare m'a gasit cineva? Oare am mai multe infatisari? Oare m'as ascunde de mine? Oare sinceritatea mea excesiva e valabila si pentru propria'mi persoana?
Daca as scrie o carte...desigur. Nu as face o cariera din asta [desi mi'as dori], dar as crea ce n'am avut, as inventa si implini dorinte, as cobori si ridica fiinte, as crea si ucide suflete. Ca doar imi place. Si cu siguranta nu as respecta un tipar, mi'as nascoci eu unul. Ma abat de la regulile voastre, nu le cunosc, inchid ochii inaintea lor. Si probabil nu mi'as povesti in totalitate experienta proprie, ci as inventa una, care ar pastra un sfert din sufletul meu. Si in mod sigur, va fi o carte dedicata, in care dragostea va avea un rol crucial [si totusi nu o siroposenie] in existenta omului. Dragostea de tot. Dragostea pe care nu am avut'o, in toate ipostazele ei. As crea pentru voi ce n'am avut si vi l'as darui pe tot. Si personajele mele isi vor aminti esentialul, ca sa nu aiba inima grea.
Ce ma leaga de oameni? Amintirile, placerile comune, un covrig cald rupt in doua la minus douazeci de grade, un ceai cand afara ploua, o imbratisare-surpriza, un sarut furat, un cantec dedicat doar mie.
Ce ma indeparteaza de oameni? Ei insisi. A, si viciile. Promovez independenta.
De ce iubesc oamenii? Pentru ceea ce sunt. Si pentru ca nu intervine niciodata uitarea...
Da, va iubesc, in gand si'n somn, in dorinte si in sperante, in soapte, imbratisari si saruturi, in litere...poate, dar nu v'as marturisi'o niciodata. Ca asa sunt eu...sufletul meu nu are un picior.
Ma iubesti?
Asculta mai multe audio Muzica
luni, 15 martie 2010
Priviti...
...in oglinda. Nu'i asa ca va pasa din ce in ce mai putin cine deveniti? Nu'i asa ca esti indiferent cu propria'ti persoana?
De cand nu te'ai mai intrebat ce faci? Mai respiri? Fizic? Dar sufletul tau nu ti se pare prea tacut? Sau ti'e indiferent?
Cine naiba devii? Stii? Pentru ca eu nu mai stiu cine sunt. M'am pierdut pe drum si nu ma gasesc. Chiar atat de multe strazi are viata asta? Ma intreb daca eu sunt pe bulevard...sau pe'o straduta. Si daca da, ce nume are? Te intreb pentru ca eu cred ca m'am ratacit. N'ai tu vreo harta? N'ai cumva un cutit sa tai cablurile astea ca eu m'am cam saturat de circuite. Nu vreau sa ajung un robot. Nu'mi spune ce sa fac, lasa'ma sa ma lovesc singura. Tineti'ma de mana, dar lasati'mi libertatea trupului, iubiti'ma sau nu ma iubiti, dar nu fiti indiferenti si nu va prefaceti. Va obositi de tot.
Cineva mi'a spus ca uitarea e buna, uitati'ma daca nu va mai sunt pe plac, eliberati'va de mine.
Sper sa ma indrept spre mine. Sper sa ma regasesc si sa fiu din nou eu. Sau nu se poate?
Am crescut prea repede? Asta sa fie? Cred ca da, pentru ca in jurul meu nu mai sunt copii.
Eu vreau sa fiu cea care schimba vieti. Vreau sa fiu eu. Tu cine vrei sa fii?
Asculta mai multe audio Muzica
De cand nu te'ai mai intrebat ce faci? Mai respiri? Fizic? Dar sufletul tau nu ti se pare prea tacut? Sau ti'e indiferent?
Cine naiba devii? Stii? Pentru ca eu nu mai stiu cine sunt. M'am pierdut pe drum si nu ma gasesc. Chiar atat de multe strazi are viata asta? Ma intreb daca eu sunt pe bulevard...sau pe'o straduta. Si daca da, ce nume are? Te intreb pentru ca eu cred ca m'am ratacit. N'ai tu vreo harta? N'ai cumva un cutit sa tai cablurile astea ca eu m'am cam saturat de circuite. Nu vreau sa ajung un robot. Nu'mi spune ce sa fac, lasa'ma sa ma lovesc singura. Tineti'ma de mana, dar lasati'mi libertatea trupului, iubiti'ma sau nu ma iubiti, dar nu fiti indiferenti si nu va prefaceti. Va obositi de tot.
Cineva mi'a spus ca uitarea e buna, uitati'ma daca nu va mai sunt pe plac, eliberati'va de mine.
Sper sa ma indrept spre mine. Sper sa ma regasesc si sa fiu din nou eu. Sau nu se poate?
Am crescut prea repede? Asta sa fie? Cred ca da, pentru ca in jurul meu nu mai sunt copii.
Eu vreau sa fiu cea care schimba vieti. Vreau sa fiu eu. Tu cine vrei sa fii?
Asculta mai multe audio Muzica
vineri, 12 martie 2010
Nu face ce ti se spune !
Aruncati responsabilitatile, dar nu la cosul de gunoi, pentru ca se vor intoarce la voi intr'un fel sau altul [uita'te in jur, nu'i asa ca vezi gunoaie?].
De ce sa asculti de ei? De ce sa nu'ti asumi riscul propriei vieti? De ce sa traiesti in previzibilitatea faptelor? De ce sa nu iubesti incertitudinea? De ce sa ai mereu nevoie de stabilitate? De ce sa nu incalci moralitatea, legalitatea si banalul?
Mergi mai departe, neaga'ti trecutul sau accepta'l, dar uita ce nu ti'a placut. Cauta in tine ce'ti lipseste. Cauta prieteni, cauta iubire, cauta fericire. Nu'ti plange in palme, candva nu o sa mai fie loc.
Nu asculta ! De ce sa nu faci ce vrei tu? Construieste'ti propria moralitate, propria lume cu bun gust si traieste'o, propria muzica, propriul viitor, fii propriul stapan si propriul sfetnic.
Nu'ti regreta alegerile decat in cazuri urate; uita'le, nu merita. Bucura'te de tine, uite cat de bine arati! Uite cat de frumos esti astazi si ochii iti stralucesc! Hai, du'te, cucereste lumea, te'asteapta.
Urca'te in primul tren si pleaca. Te tine? De ce nu'ti promiti o viata perfecta pe locul de la geam a compartimentului de pe bilet? De cand ai vrut sa vezi marea singur si sa'i spui c'o iubesti,dar n'ai putut pentru ca ti'era rusine de ceilalti. Ai acum ocazia, ce zici, te duci?
Invata sa alegi, ca asta ti'e viata, risc, optiuni aproape intotdeauna ireversibile. Fa ce'i bine pentru tine.
Acum ca am ales, te iau de mana si plecam. In sfarsit nu ma mai chinui singura cu bagjele, ne chinuim amandoi. Si radem, ca n'am de gand sa te mai las sa ma mai tachinezi. "It's the time of our lives". Nu ne trebuie lucruri mari, daca vrei, eu pot sa dorm si'n cort. Lasa, nu conteaza cum o sa fie. Mergem si mancam ceva bun si hotaram la o inghetata ce urmeaza. Ce zici? Ma iei de mana?
[Nu face ce ti se spune, intreaba'ti inima mai intai. Bate mai tare? Ai acordul ei. Go for it ! ]
Come on... don't be mad I told you I need you
Come on... don't be sad I'm still in love with you
Asculta mai multe audio Muzica
De ce sa asculti de ei? De ce sa nu'ti asumi riscul propriei vieti? De ce sa traiesti in previzibilitatea faptelor? De ce sa nu iubesti incertitudinea? De ce sa ai mereu nevoie de stabilitate? De ce sa nu incalci moralitatea, legalitatea si banalul?
Mergi mai departe, neaga'ti trecutul sau accepta'l, dar uita ce nu ti'a placut. Cauta in tine ce'ti lipseste. Cauta prieteni, cauta iubire, cauta fericire. Nu'ti plange in palme, candva nu o sa mai fie loc.
Nu asculta ! De ce sa nu faci ce vrei tu? Construieste'ti propria moralitate, propria lume cu bun gust si traieste'o, propria muzica, propriul viitor, fii propriul stapan si propriul sfetnic.
Nu'ti regreta alegerile decat in cazuri urate; uita'le, nu merita. Bucura'te de tine, uite cat de bine arati! Uite cat de frumos esti astazi si ochii iti stralucesc! Hai, du'te, cucereste lumea, te'asteapta.
Urca'te in primul tren si pleaca. Te tine? De ce nu'ti promiti o viata perfecta pe locul de la geam a compartimentului de pe bilet? De cand ai vrut sa vezi marea singur si sa'i spui c'o iubesti,dar n'ai putut pentru ca ti'era rusine de ceilalti. Ai acum ocazia, ce zici, te duci?
Invata sa alegi, ca asta ti'e viata, risc, optiuni aproape intotdeauna ireversibile. Fa ce'i bine pentru tine.
Acum ca am ales, te iau de mana si plecam. In sfarsit nu ma mai chinui singura cu bagjele, ne chinuim amandoi. Si radem, ca n'am de gand sa te mai las sa ma mai tachinezi. "It's the time of our lives". Nu ne trebuie lucruri mari, daca vrei, eu pot sa dorm si'n cort. Lasa, nu conteaza cum o sa fie. Mergem si mancam ceva bun si hotaram la o inghetata ce urmeaza. Ce zici? Ma iei de mana?
[Nu face ce ti se spune, intreaba'ti inima mai intai. Bate mai tare? Ai acordul ei. Go for it ! ]
Come on... don't be mad I told you I need you
Come on... don't be sad I'm still in love with you
Asculta mai multe audio Muzica
marți, 23 februarie 2010
viata ideala
Viata ideala incepea cu ciocolata calda...
dimineata intr'o gradina cu alei de nisip...
pe acoperisul unei case pe care as fi numit'o Atena, de unde as fi putut inchide marea in ochi in fiecare zi...
marea cu inima ei albastra...
Si viata mea ar fi fost altfel, poate, daca m'as fi trezit cu soarele in palma si cu talpile gadilate de recele diminetii.
Viata ideala e nemarginita sau incheiata la momentul potrivit.
Viata ideala iti da intai esecul, ca apoi sa inveti a pretui ceea ce ai, sau, dimpotriva, iti da intai ceea ce'i dulce, apoi ti'l smulge, ca sa'nveti sa lupti pentru dorintele tale...
In viata ideala, marea e azurie pentru ca a adunat in ea toate visele tale, nu asculta alte povesti!
In viata ideala, nu gasesti sfarsitul lucrurilor frumoase, pentru ca el nu exista. Tu dai nastere frumusetii... o atingere si cu vorbele pe care le'ai invatat dupa ce'ai gresit.
In viata ideala, nu mai calci stramb a doua oara, pentru ca prima data, te'a durut atat de tare, incat nu te'ai mai ridicat decat ajutat de cel putin 2876 de imbratisari si la sfarsit, cea pe care ai asteptat'o. [Sa recunoastem ca ti'ai dorit si'un sarut si l'ai avut].
Nu s'au inventat carje pentru suflete invalide. Si nici tratament eficient.
Dar in viata ideala, toate sufletele au cate picioare vor si unghii colorate la picioare. Si sufletul meu are degetul mare lung, si restul foarte micute. Si asta nu inseamna ca piciorul meu nu stie sa mearga.
In viata ideala, ceaiul miroase a portocale cand vrei tu si e miezul noptii cand vrei tu.
In viata ideala iubesti cum vrei, iubesti cu ochii, cu buzele, cu trupul, iubesti gol, iubesti atingeri, cuvinte, priviri, iubesti zambete si nu cauti motive. Totul e suficient de firesc pentru tine. Nu ne'am intrebat niciodata de ce ne place, nu ne intereseaza, cautam mai mult si mai mult.
Viata ideala nu te prabuseste, nu te omoara, ci te salveaza intr'o secunda. Ca in filmele alea cu final neasteptat..in ultima clipa esti salvat de ceva mai presus de tine. Nu'i asa ca ti'ai dorit?
In viata ideala ar fi atat de frumos sa stergi cu buretele. Mi'ar placea sa fie adevarat ca eu uit lucrurile rele. Dar cum ai putea?
In viata ideala, primesc flori rosii si albe cand incepe primavara, sa'mi infloreasca diminetile in ochi.
In viata ideala, nu ma ranesc, ci ma joc, nu ma doare, ci ma gadila, nu ma tarasc, ci plutesc.
In viata ideala, am libertate deplina si disting binele de rau.
In viata ideala, iti daruiesc inima mea in fiecare zi si te pup de fiecare data cand mergem la culcare.
In viata ideala, o ciocolata e cadoul ideal.
In viata ideala, ne'am nascut de mana.
In viata ideala, ele ar fi fost pentru totdeauna si nu m'ar fi parasit asa, oricum, pentru rasete mai stridente decat ale mele, pentru cativa ani in plus fata de mine, pentru ca eu nu fac cat 20 si nu stiu sa joc wist, pentru ca mie nu'mi place orasul, pentru ca nu ma acomodez usor si pentru ca sunt salbatica si'mi place sa visez departe de aici.
In viata ideala, nimeni nu uita ce'a trait, nu'si uita visele si idealurile tinere. In viata ideala, zambesti cand iti aduci aminte si pastrezi fericirea in tine.
In viata ideala, nu ma dau batuta.
In viata ideala, el nu ma paraseste, el ma tine de mana cum a promis si imi spune ca ma iubeste in fiecare miez de noapte.
Si... in viata ideala, cei care m'au iubit pana acum, ma vor iubi si mai departe, cei care ma iubesc, ma iubesc pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vor ei sa fiu.
Lumea ideala e muzica si dragoste.
Asculta mai multe audio Muzica
dimineata intr'o gradina cu alei de nisip...
pe acoperisul unei case pe care as fi numit'o Atena, de unde as fi putut inchide marea in ochi in fiecare zi...
marea cu inima ei albastra...
Si viata mea ar fi fost altfel, poate, daca m'as fi trezit cu soarele in palma si cu talpile gadilate de recele diminetii.
Viata ideala e nemarginita sau incheiata la momentul potrivit.
Viata ideala iti da intai esecul, ca apoi sa inveti a pretui ceea ce ai, sau, dimpotriva, iti da intai ceea ce'i dulce, apoi ti'l smulge, ca sa'nveti sa lupti pentru dorintele tale...
In viata ideala, marea e azurie pentru ca a adunat in ea toate visele tale, nu asculta alte povesti!
In viata ideala, nu gasesti sfarsitul lucrurilor frumoase, pentru ca el nu exista. Tu dai nastere frumusetii... o atingere si cu vorbele pe care le'ai invatat dupa ce'ai gresit.
In viata ideala, nu mai calci stramb a doua oara, pentru ca prima data, te'a durut atat de tare, incat nu te'ai mai ridicat decat ajutat de cel putin 2876 de imbratisari si la sfarsit, cea pe care ai asteptat'o. [Sa recunoastem ca ti'ai dorit si'un sarut si l'ai avut].
Nu s'au inventat carje pentru suflete invalide. Si nici tratament eficient.
Dar in viata ideala, toate sufletele au cate picioare vor si unghii colorate la picioare. Si sufletul meu are degetul mare lung, si restul foarte micute. Si asta nu inseamna ca piciorul meu nu stie sa mearga.
In viata ideala, ceaiul miroase a portocale cand vrei tu si e miezul noptii cand vrei tu.
In viata ideala iubesti cum vrei, iubesti cu ochii, cu buzele, cu trupul, iubesti gol, iubesti atingeri, cuvinte, priviri, iubesti zambete si nu cauti motive. Totul e suficient de firesc pentru tine. Nu ne'am intrebat niciodata de ce ne place, nu ne intereseaza, cautam mai mult si mai mult.
Viata ideala nu te prabuseste, nu te omoara, ci te salveaza intr'o secunda. Ca in filmele alea cu final neasteptat..in ultima clipa esti salvat de ceva mai presus de tine. Nu'i asa ca ti'ai dorit?
In viata ideala ar fi atat de frumos sa stergi cu buretele. Mi'ar placea sa fie adevarat ca eu uit lucrurile rele. Dar cum ai putea?
In viata ideala, primesc flori rosii si albe cand incepe primavara, sa'mi infloreasca diminetile in ochi.
In viata ideala, nu ma ranesc, ci ma joc, nu ma doare, ci ma gadila, nu ma tarasc, ci plutesc.
In viata ideala, am libertate deplina si disting binele de rau.
In viata ideala, iti daruiesc inima mea in fiecare zi si te pup de fiecare data cand mergem la culcare.
In viata ideala, o ciocolata e cadoul ideal.
In viata ideala, ne'am nascut de mana.
In viata ideala, ele ar fi fost pentru totdeauna si nu m'ar fi parasit asa, oricum, pentru rasete mai stridente decat ale mele, pentru cativa ani in plus fata de mine, pentru ca eu nu fac cat 20 si nu stiu sa joc wist, pentru ca mie nu'mi place orasul, pentru ca nu ma acomodez usor si pentru ca sunt salbatica si'mi place sa visez departe de aici.
In viata ideala, nimeni nu uita ce'a trait, nu'si uita visele si idealurile tinere. In viata ideala, zambesti cand iti aduci aminte si pastrezi fericirea in tine.
In viata ideala, nu ma dau batuta.
In viata ideala, el nu ma paraseste, el ma tine de mana cum a promis si imi spune ca ma iubeste in fiecare miez de noapte.
Si... in viata ideala, cei care m'au iubit pana acum, ma vor iubi si mai departe, cei care ma iubesc, ma iubesc pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce vor ei sa fiu.
Lumea ideala e muzica si dragoste.
Asculta mai multe audio Muzica
sâmbătă, 20 februarie 2010
NU
Doar pentru ca nu spun cuvinte urate, nu inseamna ca nu sunt suparata.
Sau poate nu sunt.
Noi nu mai inseamna noi, noi inseamna voi.
Nu mai vreau, nu mai stiu, nu mai pot.
...Si'atat...
Asculta mai multe audio Muzica
luni, 15 februarie 2010
Tot ceea ce am fost, tot ceea ce sunt
Ia sa vedem cum sta treaba.
Gata cu scrisul frumos, dragut, din suflet, gata cu scrisul pentru ceilalti, gata cu scrisul care mi'a facut zilele mai dulci cand eram copil.
Nu mai sunt decat 'copilul' alor mei, pt. ca pumnii mici, obrajii rosii, zgarieturile si gandul de 'vreau sa ma fac mare' au ramas in urma.
* Nu ma mai gandesc cum sa aduc marea cu mine legata de masina acasa, ma gandesc acum, mult mai simplu, la o sticla in care au pus ai mei niste scoici si un pumn de nisip, ca eu n'am mai fost la Marea Neagra de cand eram mica. Nu mai am ambitii, doar ganduri simple si seci, nu mai am orizonturi, ci cateva raze. Dar nu ma multumesc, iar razele plang mai mereu inecate in perna in care probabil inca bate inima lui Macki din puf. [macki era rata mea care se tinea dupa mine cand aveam 5 ani si ne jucam impreuna]
* Nu ma mai gandesc cum ar fi sa am o casa pe luna cu un felinar vorbitor, nu ma mai gandesc cum ar fi sa am un bloc intreg si sa am apartament de joaca si unul de inot si tot sa nu'mi ajunga niciun bloc cu 3 scari. Deja imposibilitatea mi'e cunoscuta si nu mai are farmec. Oricum e o oarecare sclipire la gandul ca as putea sa scap de bassul vecinilor de deasupra care oricum nu's prietenosi deloc si au scurgeri [nu intrebati] la mine in baie.
* Cand eram mica am vazut un rau frumos si rece pe care am vrut sa'l cunosc. Dar l'am cunoscut mult mai tarziu la 13 ani cand deja cunosteam infrigurarea pe care o avea trupul meu. Iar acum, la 16 ani, raul e sufletul pereche al pielii mele. Si nisipul, al talpilor mele.
* Mereu mi'a placut sa cred ca sunt un copil dragut pe care natura il iubeste. [Ce tampenie, dar eram mica]
* Cand eram mica aveam o bunica careia imi placea sa'i spun care o fatza fina[nu stiu nici acum motivul, dar cred ca obrajii ei stiau povesti]. Aveam o bunica de la care mai am niste rafturi cu carti si o revista cu Tom si Jerry care a cost 22 000 de lei si mi'a cumparat'o la o pensie pe care eu am asteptat'o cu sufletul la gura.
* Cand eram mica nu stiam ce e moartea, stiam doar ca cerul se deschide si Macki [ca ea a plecat prima] a zburat. Apoi a plecat Buni si m'am prins cum sta treaba cu ingerii: te cheama daca esti de'al lor. Si buni n'a mai ras... Apoi copilul a devenit matur si maturul s'a ascuns in copil si copilul s'a intors, dar maturul il pocnea mereu. Si maturul era pocnit de oras si de doamna de la autobuz si se intorcea in copil, dar copilul era infricosat de masini si zgomot. Copilul nu cunoaste lumea in care traieste, dar ii e frica sa o cerceteze, UITA'TE SI TU CAT E DE URATA ! Copilul a ales sa traiasca intr'un glob de sticla din care mai scoate maturul cate un deget. Cum iti place aerul? Degetul tau respira, restul a uitat.
* Verile au invatat'o pe Cristina sa traiasca. Au invatat'o ce'i viata, au invatat'o sa se apere, sa razbata, sa inchine paharul, sa rada, sa se bucure, sa cada, ca sa se ridice mai sus decat era. Cristina nu mai aducea acadele, aducea zambete de care se indragosteau toti si EA purta vina. Copilul sau domnisoara?
* Cand eram copil imi placeau banutii de ciocolata si ouale kinder.
Acum nu mai am decat guma de mestecat. Bunicica, dar scumpa.
* Cand eram mica, spargeam pusculita pentru a stoarce si ultimul banut. Scum sparg pusculita din neatentie.
* Cand eram mica, desenam cu degetul mare de la picior [de aia sunt eu supradotata], acum il ascund.
* Cand eram mica, ma ascundeam la Buni in brate, acum ma ascunde doar perna de cearta pe care mi'o aplica din ce in ce mai des ai mei.
* Cand eram mica, aveam o zambila, o chema Fiona, dar s'a pierdut si ea pe undeva prin timp, nu mai am decat pamant. Dar fiona era frumoasa si alba si inflorea anume pentru mine cu plete albe. Mai ceva ca Mos Craciun.
* Cand eram mica, Mos Craciun avea reni..la mine la usa. Acum are masina in parcare si ii bate pe toti 'renii cu nasu mare din bloc'
* Cand eram mica, beam cola si nu'mi dizolva stomacul. Acum cica e bun de detartrant. Probabil.
* Cand eram mica, imi doream copii. Acum mi'e frica de ei.
* Acum ca sunt mare ma joc de'a oamenii mari si jocul mi'l uita viata. Nu'mi place pentru ca totul e nasol, pentru ca nu stiu sa aleg, pentru ca mie lucrurile bune MI SE INTAMPLA, pentru ca tot ce fac si ce aleg e prost, pentru ca preferam sa nu am creier decat inima.
* Acum ca sunt mare, am inima pustiita si plina de circuite.
* DAR, acum ca sunt mare, am invatat sa iubesc cum n'am iubit pe nimeni si am invatat dureros ca timpul omoara oameni si lucruri. Imi pare rau ca trebuie sa ma zbat atat de mult ca sa am atat de putin, sper ca cei pe care ii iubesc sa inteleaga lupta mea cu viata [mai mult sau mai putin zadarnica]. Nu ma lupt cu voi, ci cu veninul din jur.
Va iubesc pentru cei ce m'ati facut matura din inocenta, adult din copil, fara sa'mi furati fericirea, domnisoara din fetita, iubita din prietena, responsabila din jucausa, iubitoare din fricoasa. Va iubesc pentru zambetul frumos pe care mi l'ati asternut pe chip, in locul celui stirb care rontaia bombonele.
Asculta mai multe audio Muzica
Gata cu scrisul frumos, dragut, din suflet, gata cu scrisul pentru ceilalti, gata cu scrisul care mi'a facut zilele mai dulci cand eram copil.
Nu mai sunt decat 'copilul' alor mei, pt. ca pumnii mici, obrajii rosii, zgarieturile si gandul de 'vreau sa ma fac mare' au ramas in urma.
* Nu ma mai gandesc cum sa aduc marea cu mine legata de masina acasa, ma gandesc acum, mult mai simplu, la o sticla in care au pus ai mei niste scoici si un pumn de nisip, ca eu n'am mai fost la Marea Neagra de cand eram mica. Nu mai am ambitii, doar ganduri simple si seci, nu mai am orizonturi, ci cateva raze. Dar nu ma multumesc, iar razele plang mai mereu inecate in perna in care probabil inca bate inima lui Macki din puf. [macki era rata mea care se tinea dupa mine cand aveam 5 ani si ne jucam impreuna]
* Nu ma mai gandesc cum ar fi sa am o casa pe luna cu un felinar vorbitor, nu ma mai gandesc cum ar fi sa am un bloc intreg si sa am apartament de joaca si unul de inot si tot sa nu'mi ajunga niciun bloc cu 3 scari. Deja imposibilitatea mi'e cunoscuta si nu mai are farmec. Oricum e o oarecare sclipire la gandul ca as putea sa scap de bassul vecinilor de deasupra care oricum nu's prietenosi deloc si au scurgeri [nu intrebati] la mine in baie.
* Cand eram mica am vazut un rau frumos si rece pe care am vrut sa'l cunosc. Dar l'am cunoscut mult mai tarziu la 13 ani cand deja cunosteam infrigurarea pe care o avea trupul meu. Iar acum, la 16 ani, raul e sufletul pereche al pielii mele. Si nisipul, al talpilor mele.
* Mereu mi'a placut sa cred ca sunt un copil dragut pe care natura il iubeste. [Ce tampenie, dar eram mica]
* Cand eram mica aveam o bunica careia imi placea sa'i spun care o fatza fina[nu stiu nici acum motivul, dar cred ca obrajii ei stiau povesti]. Aveam o bunica de la care mai am niste rafturi cu carti si o revista cu Tom si Jerry care a cost 22 000 de lei si mi'a cumparat'o la o pensie pe care eu am asteptat'o cu sufletul la gura.
* Cand eram mica nu stiam ce e moartea, stiam doar ca cerul se deschide si Macki [ca ea a plecat prima] a zburat. Apoi a plecat Buni si m'am prins cum sta treaba cu ingerii: te cheama daca esti de'al lor. Si buni n'a mai ras... Apoi copilul a devenit matur si maturul s'a ascuns in copil si copilul s'a intors, dar maturul il pocnea mereu. Si maturul era pocnit de oras si de doamna de la autobuz si se intorcea in copil, dar copilul era infricosat de masini si zgomot. Copilul nu cunoaste lumea in care traieste, dar ii e frica sa o cerceteze, UITA'TE SI TU CAT E DE URATA ! Copilul a ales sa traiasca intr'un glob de sticla din care mai scoate maturul cate un deget. Cum iti place aerul? Degetul tau respira, restul a uitat.
* Verile au invatat'o pe Cristina sa traiasca. Au invatat'o ce'i viata, au invatat'o sa se apere, sa razbata, sa inchine paharul, sa rada, sa se bucure, sa cada, ca sa se ridice mai sus decat era. Cristina nu mai aducea acadele, aducea zambete de care se indragosteau toti si EA purta vina. Copilul sau domnisoara?
* Cand eram copil imi placeau banutii de ciocolata si ouale kinder.
Acum nu mai am decat guma de mestecat. Bunicica, dar scumpa.
* Cand eram mica, spargeam pusculita pentru a stoarce si ultimul banut. Scum sparg pusculita din neatentie.
* Cand eram mica, desenam cu degetul mare de la picior [de aia sunt eu supradotata], acum il ascund.
* Cand eram mica, ma ascundeam la Buni in brate, acum ma ascunde doar perna de cearta pe care mi'o aplica din ce in ce mai des ai mei.
* Cand eram mica, aveam o zambila, o chema Fiona, dar s'a pierdut si ea pe undeva prin timp, nu mai am decat pamant. Dar fiona era frumoasa si alba si inflorea anume pentru mine cu plete albe. Mai ceva ca Mos Craciun.
* Cand eram mica, Mos Craciun avea reni..la mine la usa. Acum are masina in parcare si ii bate pe toti 'renii cu nasu mare din bloc'
* Cand eram mica, beam cola si nu'mi dizolva stomacul. Acum cica e bun de detartrant. Probabil.
* Cand eram mica, imi doream copii. Acum mi'e frica de ei.
* Acum ca sunt mare ma joc de'a oamenii mari si jocul mi'l uita viata. Nu'mi place pentru ca totul e nasol, pentru ca nu stiu sa aleg, pentru ca mie lucrurile bune MI SE INTAMPLA, pentru ca tot ce fac si ce aleg e prost, pentru ca preferam sa nu am creier decat inima.
* Acum ca sunt mare, am inima pustiita si plina de circuite.
* DAR, acum ca sunt mare, am invatat sa iubesc cum n'am iubit pe nimeni si am invatat dureros ca timpul omoara oameni si lucruri. Imi pare rau ca trebuie sa ma zbat atat de mult ca sa am atat de putin, sper ca cei pe care ii iubesc sa inteleaga lupta mea cu viata [mai mult sau mai putin zadarnica]. Nu ma lupt cu voi, ci cu veninul din jur.
Va iubesc pentru cei ce m'ati facut matura din inocenta, adult din copil, fara sa'mi furati fericirea, domnisoara din fetita, iubita din prietena, responsabila din jucausa, iubitoare din fricoasa. Va iubesc pentru zambetul frumos pe care mi l'ati asternut pe chip, in locul celui stirb care rontaia bombonele.
Asculta mai multe audio Muzica
miercuri, 3 februarie 2010
17 ani
Delia,
Mi'e dor de tine si nu esti aici sa te minunezi de grozavia pe care am scris'o aseara pe blogul asta roz... Pentru ca iti dau mereu explicatii, asta e cam muta, dar intelegi tu mesajul. Si pentru tine am vorbit in frustrarea aia scrisa.
Tu probabil skiezi pe cei ******** km de zapada si te simti bine si rasuna partia aia fericita de rasul tau. Provoaca avalanse, sa stiti.
Ca in Tom si Jerry cand inghetau bucataria. Alouette. Noi ne'am inghetat trecutul si patinam pe el. Dar nici nu stii ce h2o as face... Hai sa'l topim !
'Unde cauti tu iubirea?'
De ce camera mea e prea mica pentru noi? De ce camerele noastre impreuna sunt prea mici pentru noi? De ce ma sufoc aici si uneori parca nici lumea ta nu mai e a mea?
Am chef sa bem pentru vremurile vechi, suc bineinteles. Am chef sa storc o portocala cu tine in pod si sa imprastiem zilele pe jos ca apoi doar sa le strangem. Am chef sa dam in carti pana la epuizare si apoi sa urmeze 'mama, ce dreptate au avut. ti'am zis eu !'. Am chef sa inot o zi intreaga si m'am saturat sa ma uit la poze cu ochii goi.
Nu mai vreau sa ma certi. Nu mai vreau sa fim indiferente. Vreau sa gasesc ceva frumos aici si nu pot. Si nici acolo, dar libertatea e o oferta draguta.
Vreau sa te micsorez si sa te port la gat. Sau pe deget, licurici.
Te pup. Te inot si tu ma skiezi. Te scriu si tu ma citesti.
17 ani care abia acum vin
Asculta mai multe audio Muzica
Abonați-vă la:
Postări (Atom)