Nu'i asa ca timpu'i decisiv? Nu'i asa ca nu e deloc cinstit sa nu poti decide numai tu pentru propria'ti viata? Nu'i asa ca ti'ar placea sa te nasti cu propriile conceptii, fara ca ceilalti sa ti le influenteze(darame la un moment dat)? Nu'i asa ca regreti...? Nu tot, dar...uneori regreti mai mult decat iubesti. Ai timp sa regreti? Mai mult decat sa iubesti. Cum iubesti? Mai stii?
Si eu regret. Regret ca nu mi'am vazut prietenii adevarati la timp, regret ca nu am respectat, ca nu am iubit cat ar fi trebuit, ca am fost indecisa la gradinita intre un baietel cu ochi albastri si blond si intre alt baietel brunet si cu ochi caprui si ca indecizia ma va caracteriza toata viata, regret ca am ranit si ca m'am lasat ranita, regret ca am spus "te iubesc" cand nu am simtit'o si ca atunci cand am simtit'o, am spus'o de prea putine ori.
De ce sa regret? Ocupa spatiu. Si timp. Si suflet.
Asculta mai multe audio Divertisment
Si eu iubesc? Da. Cel mai mult pe lumea asta? Amintirile.
Daca va iubesc pe voi? Da, cand sunteti cum vreau eu. Si asta e un defect capital al meu. Nu va pot modela si ma indepartez de voi.
Daca iubesc cu ochii inchisi? Da, dar cu ochelari de soare, sa nu cumva sa vedeti si sa credeti asta o slabiciune.
Daca as iubi dupa ce am fost ranita? Din toata inima, dar cicatricea sigur va ramane si ma va durea atingerea ei.
Vorbesc despre uitare aici. Daca e ceva ce eu nu pot face, este sa uit. Pur si simplu sufletul (sau doar memoria) nu imi permite. Asta ma face sa ma trezesc in fiecare dimineata si zorii sa'mi tulbure sentimentele. Mi le coloreaza. Te rog, nu colora mai multe in aceeasi nuanta; cum le'as mai recunoaste?
Daca e ceva ce'mi doresc acum? Liniste. Sau nu chiar. As spune armonie. Mi'as dori ca durerea mea de cap sa se transforme intr'o inghetata de vanilie. Tot rece, dar delicioasa. As vrea ca viata mea sa fie interesanta, alerta si "generator de energie", dar nu izvorata din lucrurile urate.
Daca mi'e dor de ceva? De mine. In fiecare moment. Ma pierd, ma regasesc, apoi iar ma pierd... Oare m'a gasit cineva? Oare am mai multe infatisari? Oare m'as ascunde de mine? Oare sinceritatea mea excesiva e valabila si pentru propria'mi persoana?
Daca as scrie o carte...desigur. Nu as face o cariera din asta [desi mi'as dori], dar as crea ce n'am avut, as inventa si implini dorinte, as cobori si ridica fiinte, as crea si ucide suflete. Ca doar imi place. Si cu siguranta nu as respecta un tipar, mi'as nascoci eu unul. Ma abat de la regulile voastre, nu le cunosc, inchid ochii inaintea lor. Si probabil nu mi'as povesti in totalitate experienta proprie, ci as inventa una, care ar pastra un sfert din sufletul meu. Si in mod sigur, va fi o carte dedicata, in care dragostea va avea un rol crucial [si totusi nu o siroposenie] in existenta omului. Dragostea de tot. Dragostea pe care nu am avut'o, in toate ipostazele ei. As crea pentru voi ce n'am avut si vi l'as darui pe tot. Si personajele mele isi vor aminti esentialul, ca sa nu aiba inima grea.
Ce ma leaga de oameni? Amintirile, placerile comune, un covrig cald rupt in doua la minus douazeci de grade, un ceai cand afara ploua, o imbratisare-surpriza, un sarut furat, un cantec dedicat doar mie.
Ce ma indeparteaza de oameni? Ei insisi. A, si viciile. Promovez independenta.
De ce iubesc oamenii? Pentru ceea ce sunt. Si pentru ca nu intervine niciodata uitarea...
Da, va iubesc, in gand si'n somn, in dorinte si in sperante, in soapte, imbratisari si saruturi, in litere...poate, dar nu v'as marturisi'o niciodata. Ca asa sunt eu...sufletul meu nu are un picior.
Ma iubesti?
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu