marți, 15 decembrie 2009

Puloverul - suflet

Draga mea buni,

Se pare ca napolitanele, bomboanele, dropsurile si portocalele de la mine au ajuns in timp record la tine. Nu m'am gandit ca o sa'mi trimiti puloverul de anul asta atat de repede, dar acum stiu ca ai toata ziua la dispozitie si sunt sigura ca te'ai apucat de el de pe 23 decembrie anul trecut. In mod sigur ai invatat niste modele noi si in curand vor creste reni pe puloverele mele. Imi va placea renul ala mai mic, cu nasul rosu, pe care l'ai facut mai dragalas decat restul si care stiai de la bun inceput ca ma va cuceri. Pentru ca eram mereu rudolfica ta cu nasul rosu si plin de zapada.

Darrr, anul asta, mi'ai trimis cel mai mare pulover din istorie. Mai ai lana, a mea buni, mai ai? Ai trimis un pulover alb, si lana curge in continuare din cer si l'ai facut atat de mare ca sa incapa in el toti cei pe care ii iubesc. Iar tu inca lucrezi la el si inca ti se pare ca mai trebuie scurtat, brodat sau doar calcat. Iar eu, ca de obicei, nu am rabdare si nu te las sa'i mai faci nimic din toate astea. Ma imbrac cu el si ma mandresc.
'uite, mama, ce mi'a facut buni pentru 10 ani'
'uite, mama, ce mi'a facut buni pentru 11 ani'
.
.
.

'uite, mama, ce mi'a daruit buni de 16 ani! uite ce mare e puloverul asta, uite cat l'am asteptat si in sfarsit l'am primit. Uite, uite: e alb si e mare si incapem toti in el. Si ni l'a daruit tuturor pentru ca ea are un suflet mare si eu stiu ca are muuulte gheme de lana.'

Puloverul asta e foarte dragut. E mare si ni l'ai dat cu caldura si noi il incalzim, si ne incalzeste, dar nu ne topim nici noi, nici puloverul. E genial, pentru ca nu m'ai uitat si pentru ca imi place deseori sa vorbesc cu tine si sa'mi imaginez ca ingerii astia de'acolo ti'au dat un locsor cald in care ai tu toate goblenurile si atele si toate puloverele pe care le pastrezi si ni le trimiti din cand in cand. Incep sa cred ca le ai organizate pe luni ale anului: iulie -puloverul vara, august-puloverul imprevizibil, septembrie-puloverul liceu, octombrie - puloverul speranta, noiembrie-puloverul iubire, iar decembrie..eii..decembrie - puloverul suflet.

Deja nu imi mai e dor de tine. Pentru ca esti aici. Iti vorbesc si stiu ce'mi raspunzi, ca intotdeauna esti puternica si nu te plangi si m'ai invatat sa fiu puternica si sa razbat. Si acum sa stii ca nu'mi mai vine sa plang, pentru ca te simt aici si cu tine niciodata nu plangeam, niciodata nu mi'era frica, niciodata nu'mi lasai lacrimile pe obraji. Tu mereu ai stiut sa le alungi si'mi lipseste asta enorm, pentru ca altii habar nu au cine ai fost tu si cum ai fost tu. Altii habar nu au sa'mi alunge lacrimile, ba chiar nu stiu nici macar cand plang...

Dar tu, tu..tu esti unica si as fi vrut sa ma vezi acum: un pic copil, un pic domnisoara si sa te minunezi. Stiu ca daca m'ai vedea acum, m'ai privi pe deasupra ochelarilor, pentru ca am crescut mult de cand nu ne'am mai vazut. Sunt prea mare ca sa ma privesti de sus, pe sub ochelari, cand iti cer 'ceva bun'. Dar ma fac mica la loc daca eu stiu ca vii, ca sa nu fii speriata si ca sa ma recunosti.

Ma fac mica sa recunosti copilul din mine, copilul pe care tu l'ai facut om mare cu tot ceea ce inseamna asta. Si chiar daca m'am facut mare, asta nu iti schimba statutul de bunica si de eroina pe care ti l'ai dobandit. Tu ai fost eroina mea si la 1 an, si la 2, si la 5, si la 11, si la 15, si vei si la 99, daca voi trai pana atunci.

Ah, si cat ard de nerabdare sa'mi revad eroina...


You raise me up
Asculta mai multe audio Muzica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu