miercuri, 2 decembrie 2009

Craciun, bomboane de pom si'o bunica plina de povesti

Astept vara pentru ca e iarna si iarna nu'mi aprinde parul, nu imi incalzeste mainile si nici nu'mi arde umerii. Astept vara pentru ca decembrie nu e chiar atat de geniala pentru mine cat as vrea sa fie si nu are rost sa ma astept la ceva dragut, pentru totul este "limitat". Ce sa zic.. Astept vara pentru ca iarna e deosebita doar pentru 2 saptamani, vara este pentru 3 luni. Vara mi se aprinde in suflet cand e iarna, iar iarna e dor.

Si da, imi place Craciunul pentru ca a inflorit in sufletul meu cand eram o pitica de 2 ani si am inteles ca bradul e viu si spune povesti si ca pe Mos Craciun il cheama Mos Craciun pentru ca are o varsta venerabila care cunoaste fericirea copiilor. Stiu si asta. Mai stiu ca pe vremuri era zapada si ma duceam sa cumpar paine calda cand ningea pentru prima oara si adunam fulgii de pe masina si faceam un bulgare, prea tanar ca sa se tina pe picioare. Dupa ce ningea o noapte intreaga in care pazeam fereastra sa nu cumva sa fure cerul neaua, imi placea sa imbratisez omatul rece dimineata cand nu ma vedea nimeni. Si era Craciun, da, era Craciun atunci pentru ca pe 23 impodobeam un brad pe care il cheama Johnny si care are cea mai stralucitoare dintre stele in varf. Un brad din care nu cresc bomboane, ci doar fulgi de plastic si cadouri, un brad care stia povesti. Un brad care le'a uitat, un brad care si le va mai aminti vag cand Craciunul se va intoarce. Era Craciun pentru ca in casa dansau portocale pe'o tipsie cu lumanari oranj si pentru ca aveam obrajii rosii si mainile prea inghetate ca sa le desfac. Era Craciun pentru ca eram fericita cu napolitanele mele no-name si pentru ca era singurul moment din an in care asteptam cu sufletul la gura sa vina Mosu' cu muulte oua kinder [ din alea bune pentru care imi dadeam toti banutii ]. O, si ce Craciun frumos era cand, dupa ce aveam si portocale si napolitane si ciocolata, aveam cui sa'i sar in brate si sa'i spun ca a facut niste turte grozave si ca mai vreau sa aud odata povestea de Craciun. Si era minunat cand zaboveam extraordinar de mult sa desfac o portocala sau o ciocolata si auzeam tot timpul "haide, ca nu stau sapte ani". Si nu stateam 7 ani, ci 7 ore sau 7 minute care erau ale noastre si imi lipsesc mai mult ca niciodata. Era Craciun pentru ca aveam cea mai grozava bunica si bunicile au inventat Craciunul ca sa'si bucure nepotii, ca pretext pentru cea mai frumoasa poveste. Si daca nu ma credeti pe cuvant, haideti sa spunem ca bunicile ne'au daruit cele mai frumoase povesti si momente deosebite care raman unic intiparite in memoria aia..daa, memoria sufletului. Pentru ca atunci cand zici Craciun, zici 'bunica' si prajituri.

Nu e Craciun pentru ca nu te vad cu ochelarii pe nas in pat lucrand la puloverul pentru ziua mea, asteptand sa se faca turtele.
Nu e Craciun pentru ca nu'mi mai citesti Scufita Rosie si nici nu ma descanti sa nu cumva sa fi mancat prea multa ciocolata.
Nu e Craciun pentru ca nu aud cum ma strigi sa gust din salata ta boef pe care o ornai pentru mine apoi si'mi promiteai ca imi revin mie toate fetele zambitoare cu care o ornai.
Nu e Craciun pentru ca nu'mi mai vin puloverele tale pe care le incerc de 4 ani... de la ultimul Craciun cu tine.
Nu e Craciun pentru ca nu stam impreuna in fotoliu si nu ma inveti sa fac 'Casute in zapada' si nu intelegeam cum sta treaba cu atele si nuantele si "ochii".
Nu e Craciun pentru ca nu'mi mai ceri cealalta pereche de ochelari si pentru ca nu'mi mai aduci dropsuri de menta si bomboane de pom.
Nu e Craciun pentru ca nu te vad, pentru ca nu miroase a tine, pentru ca bucataria e goala fara tine si pentru ca locul tau e gol si e ciudat si poza ta nu te inlocuieste. De ce nu poti sa te asezi din nou in locul tau si sa'ti bei cafeaua si sa'ti spun "cand o sa fiu mare, o sa beau cafea cu tine si cand o sa fiu mare, o sa faci cele mai bune piscoturi si prajituri la nunta mea" si tu sa'mi spui "cine stie daca mai prind nunta ta". Nu m'ai mintit niciodata; nici atunci, desi as fi preferat sa o faci, sa ma minti cat vrei tu de rau, numai sa fii acolo cu mine in toate momentele vietii mele. Sa fii in fotoliu si sa joci solitaire si toate jocurile la care eu nu ma pricep nici acum, dar incerc sa le dezleg pentru ca mi'e prea dor de tine.

Cand ma uit pe strada si vad bunicile cu nepotii, zambesc si zic"am avut si eu o bunica asa cum n'a avut nimeni", era buni a mea pe care eu o s'o stiu mereu asa si pun pariu ca tot batalionul de ingeri are pulovere noi de Craciun. Si'i invidiez.

Si pentru ca urmeaza un Craciun de care mi'e teama, mi'e teama de absenta ta din nou, iti spun ca te iubesc, pentru ca nu stiu de cate ori am apucat sa'ti spun asta.
Acum iti trimit eu o bomboana de pom si napolitane la promotie, cum ne placeau noua -din Billa sau de la "sifoane".

Asta e Craciunul pentru mine, o sarbatoare de copil pe care mi'as dori tare mult sa o simt anul asta ca la inceput, cu oamenii pe care ii iubesc, in care mi'as dori sa ma invart pe o melodie in mijlocul sufrageriei, nu sa dansez, asa cum faceam cand eram mica si afara ningea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu