Guess Who - Eu tu si restul lumii
Asculta mai multe audio diverse
Mereu ne plangem ca avem nevoie de o schimbare... Ca nimic nu e potrivit si ca vrem altceva. De fapt, treaba este asa de simpla; noi nu avem curajul sa facem o schimbare, nici sa o acceptam. De ce? Pentru ca asa e omul, nimic nu il schimba...Chiar daca observi ceva diferit la cel de langa tine, e doar o alta latura a lui, pe care nu o cunosteai. Niciodata celalalt nu va face ceva nou, ci doar va face ceva necunoscut tie si poate chiar si lui.
E vorba de cum il faci tu sa se simta, de cate laturi noi din el insusi este dispus sa iti arate, cate sentimente si emotii este dispus sa imparta cu tine. E, probabil un lucru pe care tu il consideri ca nu l'a facut pana acum, deci o schimbare. Nu, nu prea e o schimbare, e doar felul in care tu ai reusit sa il descoperi, sa il simti, sa il ghicesti, e felul in care i'ai alungat teama macar putin si i'ai ascultat gandurile, chiar daca erau despre meciul de aseara sau cat de indragostit a fost de nu stiu ce loc din copilarie sau cine mai stie ce. E vorba de tine si cum il faci sa se simta. De aici teama lui ca ai putea sti prea multe despre el, ca il ghicesti cand se asteapta mai putin, de aici inceputul iubirii pentru tine pe care nu stie cum sa ti'o arate si de care cat ar vrea sa fugaaa...
Cam asta e ce voiam sa spun astazi... Ca oamenii nu se schimba, doar ca exista cineva pentru fiecare din noi care scoate ce avem mai frumos in suflet si pun pariu ca niciunul habar n'avea de ce poate sa "dea". E cineva care ne cunoaste, poate fara sa vrea, e cineva care te simte cu adevarat si te vrea exact asa cum esti.
Despre tine cine stie totul? Cine stie ce simti, ce vrei sa spui chiar si cand taci?
sâmbătă, 26 februarie 2011
marți, 8 februarie 2011
Zi obisnuita, sau nu prea.
Postare speciala cu 2 melodii :)
Smiley - Pe unde iti umbla inima
Asculta mai multe audio diverse
Astazi a fost obisnuit...acelasi drum pana in statie, un pic mai cald ca de obicei, ce'i drept, dar nimic nou (care sa fie cu adevarat frumos). O nebunie in autobuz, o nebunie pe strazi, o nebunie la scoala, o nebunie peste tot. Da' cica asa e frumos la 17 ani, "ne traim viata" pana nu ne'o traieste altu'.
Aceeasi plictiseala, aceleasi fetze care cereau un pat si'o perna, aceeasi cafea de dimineata-singurul lucru care imi place cu adevarat. Doar ca...toata ziua am avut o dorinta sufocanta de a spune 'te iubesc'. Nu am mai avut sentimentul asta de mult timp, ba chiar nu cred ca l'am avut atat de aprins. Oricum nu cred ca as fi putut, pentru ca imi simteam cuvintele in piept, apoi pe limba si cam atat. As fi vrut sa sun, dar m'am razgandit. As fi vrut sa dau un mesaj, dar nu, nu... As fi vrut sa scriu un mail, dar oare ce'o zice? Nu, mai bine nu acum, ca nu sunt pregatita, e doar ceva trecator. Si totusi n'as mai vrea aceasta sufocare, aceasta dorinta, aceasta tendinta de a vedea totul in cineva care a fost acolo candva, pentru ca ce garantie am ca va ramanem langa mine tot timpul? Nici eu nu am garantia ca pot iubi toata viata, eu spun te iubesc pentru ca asa simt (doar) in momentul respectiv. 'N'as vrea sa mint.' Cum as putea sa promit ceva atat de mare?
Si poate ca ar fi bine sa imi deschid sufletul, si poate ca ar fi bine sa spun ce simt macar in momentul respectiv. Si poate ar fi bine sa nu imi ascund nici macar mie ceea ce e inauntrul meu, poate ar fi bine sa nu ma mai apar instinctiv, pentru ca pana la urma e momentul meu pe care poate vreau sa il impart cu tine. Si cel mai bine ar fi sa nu imi mai fie frica..pentru ca am facut atatea greseli incat una nu mai strica, totul e un lant de alegeri gresite care nasc cele mai frumoase povesti.
Daca nu mai ai timp? Daca maine se intampla ceva si nu ai spus tot ce ai avut pe suflet? De ce sa pleci cu inima grea? De ce sa ma lasi cu ganduri chinuitoare si sufletul neimpacat? De ce sa nu'ti spun? De ce mi'e frica? Nu o spune cand e prea tarziu. Daca ma inveti sa te iubesc, te invat sa ma iubesti.
P.S. Te iubesc. Te iubesc?
taxi-invata-ma sa iubesc
Asculta mai multe audio diverse
Smiley - Pe unde iti umbla inima
Asculta mai multe audio diverse
Astazi a fost obisnuit...acelasi drum pana in statie, un pic mai cald ca de obicei, ce'i drept, dar nimic nou (care sa fie cu adevarat frumos). O nebunie in autobuz, o nebunie pe strazi, o nebunie la scoala, o nebunie peste tot. Da' cica asa e frumos la 17 ani, "ne traim viata" pana nu ne'o traieste altu'.
Aceeasi plictiseala, aceleasi fetze care cereau un pat si'o perna, aceeasi cafea de dimineata-singurul lucru care imi place cu adevarat. Doar ca...toata ziua am avut o dorinta sufocanta de a spune 'te iubesc'. Nu am mai avut sentimentul asta de mult timp, ba chiar nu cred ca l'am avut atat de aprins. Oricum nu cred ca as fi putut, pentru ca imi simteam cuvintele in piept, apoi pe limba si cam atat. As fi vrut sa sun, dar m'am razgandit. As fi vrut sa dau un mesaj, dar nu, nu... As fi vrut sa scriu un mail, dar oare ce'o zice? Nu, mai bine nu acum, ca nu sunt pregatita, e doar ceva trecator. Si totusi n'as mai vrea aceasta sufocare, aceasta dorinta, aceasta tendinta de a vedea totul in cineva care a fost acolo candva, pentru ca ce garantie am ca va ramanem langa mine tot timpul? Nici eu nu am garantia ca pot iubi toata viata, eu spun te iubesc pentru ca asa simt (doar) in momentul respectiv. 'N'as vrea sa mint.' Cum as putea sa promit ceva atat de mare?
Si poate ca ar fi bine sa imi deschid sufletul, si poate ca ar fi bine sa spun ce simt macar in momentul respectiv. Si poate ar fi bine sa nu imi ascund nici macar mie ceea ce e inauntrul meu, poate ar fi bine sa nu ma mai apar instinctiv, pentru ca pana la urma e momentul meu pe care poate vreau sa il impart cu tine. Si cel mai bine ar fi sa nu imi mai fie frica..pentru ca am facut atatea greseli incat una nu mai strica, totul e un lant de alegeri gresite care nasc cele mai frumoase povesti.
Daca nu mai ai timp? Daca maine se intampla ceva si nu ai spus tot ce ai avut pe suflet? De ce sa pleci cu inima grea? De ce sa ma lasi cu ganduri chinuitoare si sufletul neimpacat? De ce sa nu'ti spun? De ce mi'e frica? Nu o spune cand e prea tarziu. Daca ma inveti sa te iubesc, te invat sa ma iubesti.
P.S. Te iubesc. Te iubesc?
taxi-invata-ma sa iubesc
Asculta mai multe audio diverse
miercuri, 12 ianuarie 2011
Sex on fire
King Of Leon - Sex on fire
Asculta mai multe audio diverse
E atunci cand totul incepe cu o respiratie pronuntata pe gatul tau.
Si deodata simti ca iti doresti mai mult, tot mai mult, apoi te gandesti daca poti avea mai mult, dar gandul dispare intr'o secunda. Peretii ti se par muti, goi, reci, adevarate refugii pentru gandul tau fierbinte. Pentru ca sangele iti zvacneste in tample si mintea ta prefigureaza dorinte atat de ascunse, incat atunci cand ies la iveala rosesti, dar doar o clipa.
Intensitatea momentului creste. Vezi, auzi, simti; iti doresti. Vrei sa strangi, sa cuprinzi, sa intri, sa iesi, sa musti, sa mangai. Vrei tot ce ai in fata ta, dar nu ai stiut pana acum. Vrei sa ataci, vrei sa te lasi invins, vrei sa te daruiesti, sau vrei sa te pierzi. La inceput e totul despre tine...despre dorinta si nebunia ta, e vorba despre o dorinta egoista care se pierde atunci cand incepi cu prima atingere.
Uiti de toata lumea, iubesti, urasti in acelasi timp, esti insetat de trupul celuilalt. Orbesti, te lasi prada sentimentelor, momentului, incepi sa respiri sacadat, puternic, fierbinte. Nu stii daca asta e iubire, nu stii daca esti tu cel care musti din trupul celuilalt cu atata ardoare, nu mai stii de tine. Peretii, camera, patul, toate pastreaza un parfum vag al amandurora, un parfum de care nici nu stiai ca exista. E ceva complet nou, e ca si cum ai fi legat la ochi si obligat sa il prinzi pe celalalt in cateva secunde...
In goana ta nebuna, iti arunci ceasul, telefonul, hainele iti cad; oricum realitatea palpaie slab, singura amintire a ei este, poate, sangele fierband in tample. Si cand in sfarsit atingi, te pierzi, te pierzi in nestire si e ca un drog: devii dependent de atingeri, buze, cuvinte apasate, maini stranse puternic, delir.
Nu te saturi niciodata, timpul nu'ti ajunge, trupul nu ti se potoleste. Intotdeauna, te trezesti intr'o realitate difuza, respirand adanc, cu inima cenusa - amintirea focului de ieri. Si niciodata nu vei sti daca a fost iubire sau altceva, daca ai fost tu sau altcineva, niciodata nu vei distinge, doar simti.
Niciodata nu iti vei aminti tot ce s'a intamplat, decat ca intr'un vis, decat atunci cand vei simti persoana potrivita. Tu nu stiu, poate nu te va lasa orgoliul, dar trupul tau va sti cine este adevaratul celalalt.
Si acum iti simt atingerea puternica, buzele fierbinti, trupul cald. Toate dorindu'ma, muscandu'ma, avandu'ma.
Asculta mai multe audio diverse
E atunci cand totul incepe cu o respiratie pronuntata pe gatul tau.
Si deodata simti ca iti doresti mai mult, tot mai mult, apoi te gandesti daca poti avea mai mult, dar gandul dispare intr'o secunda. Peretii ti se par muti, goi, reci, adevarate refugii pentru gandul tau fierbinte. Pentru ca sangele iti zvacneste in tample si mintea ta prefigureaza dorinte atat de ascunse, incat atunci cand ies la iveala rosesti, dar doar o clipa.
Intensitatea momentului creste. Vezi, auzi, simti; iti doresti. Vrei sa strangi, sa cuprinzi, sa intri, sa iesi, sa musti, sa mangai. Vrei tot ce ai in fata ta, dar nu ai stiut pana acum. Vrei sa ataci, vrei sa te lasi invins, vrei sa te daruiesti, sau vrei sa te pierzi. La inceput e totul despre tine...despre dorinta si nebunia ta, e vorba despre o dorinta egoista care se pierde atunci cand incepi cu prima atingere.
Uiti de toata lumea, iubesti, urasti in acelasi timp, esti insetat de trupul celuilalt. Orbesti, te lasi prada sentimentelor, momentului, incepi sa respiri sacadat, puternic, fierbinte. Nu stii daca asta e iubire, nu stii daca esti tu cel care musti din trupul celuilalt cu atata ardoare, nu mai stii de tine. Peretii, camera, patul, toate pastreaza un parfum vag al amandurora, un parfum de care nici nu stiai ca exista. E ceva complet nou, e ca si cum ai fi legat la ochi si obligat sa il prinzi pe celalalt in cateva secunde...
In goana ta nebuna, iti arunci ceasul, telefonul, hainele iti cad; oricum realitatea palpaie slab, singura amintire a ei este, poate, sangele fierband in tample. Si cand in sfarsit atingi, te pierzi, te pierzi in nestire si e ca un drog: devii dependent de atingeri, buze, cuvinte apasate, maini stranse puternic, delir.
Nu te saturi niciodata, timpul nu'ti ajunge, trupul nu ti se potoleste. Intotdeauna, te trezesti intr'o realitate difuza, respirand adanc, cu inima cenusa - amintirea focului de ieri. Si niciodata nu vei sti daca a fost iubire sau altceva, daca ai fost tu sau altcineva, niciodata nu vei distinge, doar simti.
Niciodata nu iti vei aminti tot ce s'a intamplat, decat ca intr'un vis, decat atunci cand vei simti persoana potrivita. Tu nu stiu, poate nu te va lasa orgoliul, dar trupul tau va sti cine este adevaratul celalalt.
Si acum iti simt atingerea puternica, buzele fierbinti, trupul cald. Toate dorindu'ma, muscandu'ma, avandu'ma.
sâmbătă, 8 ianuarie 2011
Hai sa pierdem timpul...
Cand n'ai sentimente, ti'e indiferent. Si uneori simt ca nu contez decat eu in camera mea si cana mare de cafea. Cateodata simt ca nu conteaza decat sa ma uit pe geam sa vad cum e afara si apoi sa trag perdeaua la loc.
Sunt momente in care nu am ceva mai bun de facut, sau nu am nevoie de mai mult. Sunt clipe in care nu'mi pasa decat de stelele din tavan si de lenjeria mea portocalie. Sunt momente in care renunt la haine si ma misc ciudat si difuz pe muzica mea din laptop care se loveste de pereti. Pentru ca de cele mai multe ori camera mea e viata mea si aici se opresc toate sentimentele, toata iubirea, toata ura, toata fericirea si dezamagirea. Din pacate ricoseaza, dar uneori raman inchise in ea si eu plec, plec goala, asa cum sunt, pentru ca am ajuns pustiita pe dinauntru. Se intampla sa nu ma atinga nimic si sa nu fiu constienta de ce fac. Da, pentru ca pur si simplu asa e viata si mi'o cere varsta.
Sunt momente in care iau lucrurile usor, asa cum vin, in care prefer sa nu imi bat capul, sa dorm sau, dimpotriva, sa ies. Oricum nu ma obosesc sa iau prea multe lucruri cu mine, ba chiar evit. Am nevoie sa fiu eu, nu altcineva, am nevoie sa fiu libera si sa nu ma gandesc, am nevoie sa se intample si sa fiu surprinsa. Pentru ca anii care au trecut m'au cam epuizat si nu mai pot.
Si daca 2011 m'a invatat deja un lucru, e ca e uman sa gresesti, e uman sa vrei o pauza si e absolut normal sa fii obosit si sa vrei sa te dezbraci de tine cateodata. Conditia e sa nu uiti complet sentimentele, pentru ca atunci cand le vei intalni din nou, nu le vei cunoaste, te vei speria si poate te va durea mai mult decat te vei astepta. Pentru ca sentimentele sunt o necesitate, poate chiar o obligatie...din fericire, din pacate.
Stiu ca nu eram asa, stiu ca nu eram obisnuita asa si nu m'am asteptat sa ma schimb. E prima oara cand scriu lejer totul, dintr'o suflare, cand nu gandesc de cel putin 3 ori ceea ce scriu, e prima oara cand scriu ca un om simplu ceea ce simt, folosind cuvinte obisnuite. Si asta este pentru ca am obosit, pentru ca oricum prea putini ascultau pana cand am incetat si eu sa ma ascult.
Nu mai stiu cine sunt, dar nu mi'e frica sa ma pierd, pentru ca o sa ma gasesc eu intr'o zi. Si poate ca deja m'a gasit cineva, dar nu e persoana potrivita. Nu conteaza, nu pierd eu si poate nici el. Poate vor mai fi persoane nepotrivite, sau va fi vreuna potrivita sau poate maine e cutremur, orice e posibil. Ceva ce nu mai am si nu imi lipseste? In mod sigur, frica.
Ceva ce am si nu imi va lipsi niciodata? Placerea de a cunoaste si a ghici oamenii, placerea de a ma indragosti de fiecare, placerea de a'i descrie.
Si de ce cand eu spun game over, apar inaintea mea toate sansele ?
Refuz sa...refuz sa tot.Vreau sa spun nu. Pentru ca nu e momentul, pentru ca iar ma ranesc si niciodata nu imi invat lectia. Chiar mai am asa multe de invatat?
Grasu Xxl feat Guess Who - Azi Nu
Asculta mai multe audio hip-hop
Sunt momente in care nu am ceva mai bun de facut, sau nu am nevoie de mai mult. Sunt clipe in care nu'mi pasa decat de stelele din tavan si de lenjeria mea portocalie. Sunt momente in care renunt la haine si ma misc ciudat si difuz pe muzica mea din laptop care se loveste de pereti. Pentru ca de cele mai multe ori camera mea e viata mea si aici se opresc toate sentimentele, toata iubirea, toata ura, toata fericirea si dezamagirea. Din pacate ricoseaza, dar uneori raman inchise in ea si eu plec, plec goala, asa cum sunt, pentru ca am ajuns pustiita pe dinauntru. Se intampla sa nu ma atinga nimic si sa nu fiu constienta de ce fac. Da, pentru ca pur si simplu asa e viata si mi'o cere varsta.
Sunt momente in care iau lucrurile usor, asa cum vin, in care prefer sa nu imi bat capul, sa dorm sau, dimpotriva, sa ies. Oricum nu ma obosesc sa iau prea multe lucruri cu mine, ba chiar evit. Am nevoie sa fiu eu, nu altcineva, am nevoie sa fiu libera si sa nu ma gandesc, am nevoie sa se intample si sa fiu surprinsa. Pentru ca anii care au trecut m'au cam epuizat si nu mai pot.
Si daca 2011 m'a invatat deja un lucru, e ca e uman sa gresesti, e uman sa vrei o pauza si e absolut normal sa fii obosit si sa vrei sa te dezbraci de tine cateodata. Conditia e sa nu uiti complet sentimentele, pentru ca atunci cand le vei intalni din nou, nu le vei cunoaste, te vei speria si poate te va durea mai mult decat te vei astepta. Pentru ca sentimentele sunt o necesitate, poate chiar o obligatie...din fericire, din pacate.
Stiu ca nu eram asa, stiu ca nu eram obisnuita asa si nu m'am asteptat sa ma schimb. E prima oara cand scriu lejer totul, dintr'o suflare, cand nu gandesc de cel putin 3 ori ceea ce scriu, e prima oara cand scriu ca un om simplu ceea ce simt, folosind cuvinte obisnuite. Si asta este pentru ca am obosit, pentru ca oricum prea putini ascultau pana cand am incetat si eu sa ma ascult.
Nu mai stiu cine sunt, dar nu mi'e frica sa ma pierd, pentru ca o sa ma gasesc eu intr'o zi. Si poate ca deja m'a gasit cineva, dar nu e persoana potrivita. Nu conteaza, nu pierd eu si poate nici el. Poate vor mai fi persoane nepotrivite, sau va fi vreuna potrivita sau poate maine e cutremur, orice e posibil. Ceva ce nu mai am si nu imi lipseste? In mod sigur, frica.
Ceva ce am si nu imi va lipsi niciodata? Placerea de a cunoaste si a ghici oamenii, placerea de a ma indragosti de fiecare, placerea de a'i descrie.
Si de ce cand eu spun game over, apar inaintea mea toate sansele ?
Refuz sa...refuz sa tot.Vreau sa spun nu. Pentru ca nu e momentul, pentru ca iar ma ranesc si niciodata nu imi invat lectia. Chiar mai am asa multe de invatat?
Grasu Xxl feat Guess Who - Azi Nu
Asculta mai multe audio hip-hop
Abonați-vă la:
Postări (Atom)