luni, 21 decembrie 2009

15-16

Asta mi-e ultima zi de cinspe ani si e pentru prima oara cand simt un pic ca fac cu un an mai mult. Pana acum nu mi s'a parut cine stie ce diferenta, dar parca astept saispe cu speranta. Probabil e si de la melodia saltareata pe care o ascult. Am asteptari mari de la saispe, e un numar dragut, par si intotdeauna mi s'a parut portocaliu.

Sunt multumita de 15 si nu voi pune 'dar' pentru ca au fost chiar ok. Undeva intr'o goana de la o extrema la alta, niciodata la mijloc, caci nu prea imi sta in caracter. Pot sa zic ca si acesti minunati 15 au fost o intreaga fuga. Am fugit dupa fericire, insetata de bine si de minunat. Am facut cam tot ce'si doreste o fata la cinspe ani, da, am facut. Dar deosebit, genial, mi se pare faptul ca am facut si tot ceea la ce nu se astepta o fata de 15 ani. 15 - copilaresc, dragalas si temator, dar 16 nu inseamna un adio definitiv de la copilarie; niciuna din varste nu va insemna asta pentru ca nu'mi doresc sa'mi ingrop capul adanc in hartii pentru tot restul vietii mele fara sa ma bucur de fuga in picioarele goale pe nisip sau iarba in continuare.

Pentru mine, 16 inseamna un an nou plin de zambete. Sau, 16 ani de vanzari continue, fara criza financiara. 16 vor fi o schimbare, o deschidere la care ma astept, 16 inseamna nebunie noua si ceva care in sfarsit o sa aiba gust. Pentru ca asta vreau si pentru ca 16 imi trezesc constiinta si increderea in mine. Pentru ca daca vreau eu, 16 pot fi si 18 sau 20 sau...sau...Pentru ca la 16 vreau sa ma indragostesc din nou de mare, de marea pe care au uitat'o cei 5 ani trecuti.

16 inseamna 15 ani plini de rasete, lacrimi, zambete, incruntari, impliniri, dezamagiri, suisuri, coborasuri, voi sau altii, vara, iarna, vacanta, scoala, eu, alta, eu, alta, pentru ca la sfarsit sa ma intorc definitiv la mine + inca 1 an plin de zambete noi de domnisoara si de plete lungi, de piele bronzata si de dragostea renascuta pentru mare, un an in care o sa iubesc cu tot ce am mai bun, cu tot ce am mai scump, o iubire in care imi dau tot sufletul cu riscul de a'l pierde, chiar si definitiv.

Ma astept sa traiesc asa cum imi doresc, sa nu pun suflet in lucrurile care nu merita, sa invat sa merg altfel, ca sa pot calca si eu in picioare. Vreau sa invat sa privesc si prin voi, sa aud doar ce vreau si sa ma joc cand voi sunteti seriosi. Vreau sa fac ce'mi place cand voi nu vreti asta. Vreau sa va arat cat de incapatanata pot fi si ca nu puteti sa tineti pasul cu mine, nici sa'mi furati avantul. Imi doresc sa ma eliberez de voi, de mine, sa fie o descatusare. Vreau sa ma pierd de tot, vreau sa ma pierd de voi. Vreau sa mi se piarda urma, vreau sa fiu acoperita si totodata descoperita. Vreau sa fiu acolo si aici in acelasi timp. Vreau sa conduc, da, sa conduc propria'mi viata. Vreau sa citesc ganduri si sa citesc priviri. Vreau sa scriu suflete.

Asta e un lucru genial pe care'l pastrez. Scrisul ca parte din mine si eliberarea prin scris de atatea vieti pe care le am in mine insami.

Sper sa te iubesc, 16.

Oh, tonight, she killed you with her smile, even though she's so young.


Reamonn - Tonight
Asculta mai multe audio Muzica

marți, 15 decembrie 2009

Puloverul - suflet

Draga mea buni,

Se pare ca napolitanele, bomboanele, dropsurile si portocalele de la mine au ajuns in timp record la tine. Nu m'am gandit ca o sa'mi trimiti puloverul de anul asta atat de repede, dar acum stiu ca ai toata ziua la dispozitie si sunt sigura ca te'ai apucat de el de pe 23 decembrie anul trecut. In mod sigur ai invatat niste modele noi si in curand vor creste reni pe puloverele mele. Imi va placea renul ala mai mic, cu nasul rosu, pe care l'ai facut mai dragalas decat restul si care stiai de la bun inceput ca ma va cuceri. Pentru ca eram mereu rudolfica ta cu nasul rosu si plin de zapada.

Darrr, anul asta, mi'ai trimis cel mai mare pulover din istorie. Mai ai lana, a mea buni, mai ai? Ai trimis un pulover alb, si lana curge in continuare din cer si l'ai facut atat de mare ca sa incapa in el toti cei pe care ii iubesc. Iar tu inca lucrezi la el si inca ti se pare ca mai trebuie scurtat, brodat sau doar calcat. Iar eu, ca de obicei, nu am rabdare si nu te las sa'i mai faci nimic din toate astea. Ma imbrac cu el si ma mandresc.
'uite, mama, ce mi'a facut buni pentru 10 ani'
'uite, mama, ce mi'a facut buni pentru 11 ani'
.
.
.

'uite, mama, ce mi'a daruit buni de 16 ani! uite ce mare e puloverul asta, uite cat l'am asteptat si in sfarsit l'am primit. Uite, uite: e alb si e mare si incapem toti in el. Si ni l'a daruit tuturor pentru ca ea are un suflet mare si eu stiu ca are muuulte gheme de lana.'

Puloverul asta e foarte dragut. E mare si ni l'ai dat cu caldura si noi il incalzim, si ne incalzeste, dar nu ne topim nici noi, nici puloverul. E genial, pentru ca nu m'ai uitat si pentru ca imi place deseori sa vorbesc cu tine si sa'mi imaginez ca ingerii astia de'acolo ti'au dat un locsor cald in care ai tu toate goblenurile si atele si toate puloverele pe care le pastrezi si ni le trimiti din cand in cand. Incep sa cred ca le ai organizate pe luni ale anului: iulie -puloverul vara, august-puloverul imprevizibil, septembrie-puloverul liceu, octombrie - puloverul speranta, noiembrie-puloverul iubire, iar decembrie..eii..decembrie - puloverul suflet.

Deja nu imi mai e dor de tine. Pentru ca esti aici. Iti vorbesc si stiu ce'mi raspunzi, ca intotdeauna esti puternica si nu te plangi si m'ai invatat sa fiu puternica si sa razbat. Si acum sa stii ca nu'mi mai vine sa plang, pentru ca te simt aici si cu tine niciodata nu plangeam, niciodata nu mi'era frica, niciodata nu'mi lasai lacrimile pe obraji. Tu mereu ai stiut sa le alungi si'mi lipseste asta enorm, pentru ca altii habar nu au cine ai fost tu si cum ai fost tu. Altii habar nu au sa'mi alunge lacrimile, ba chiar nu stiu nici macar cand plang...

Dar tu, tu..tu esti unica si as fi vrut sa ma vezi acum: un pic copil, un pic domnisoara si sa te minunezi. Stiu ca daca m'ai vedea acum, m'ai privi pe deasupra ochelarilor, pentru ca am crescut mult de cand nu ne'am mai vazut. Sunt prea mare ca sa ma privesti de sus, pe sub ochelari, cand iti cer 'ceva bun'. Dar ma fac mica la loc daca eu stiu ca vii, ca sa nu fii speriata si ca sa ma recunosti.

Ma fac mica sa recunosti copilul din mine, copilul pe care tu l'ai facut om mare cu tot ceea ce inseamna asta. Si chiar daca m'am facut mare, asta nu iti schimba statutul de bunica si de eroina pe care ti l'ai dobandit. Tu ai fost eroina mea si la 1 an, si la 2, si la 5, si la 11, si la 15, si vei si la 99, daca voi trai pana atunci.

Ah, si cat ard de nerabdare sa'mi revad eroina...


You raise me up
Asculta mai multe audio Muzica

joi, 10 decembrie 2009

Pentru ca nu te iubesc, liceu.

"Liceu, - cimitir
Al tineretii mele "
cum l'ar cita venerabilul dom' director pe Bacovia in ora de fizica si ne mai trezeste din somn.

Incep sa simt Craciunul si playlistul meu capata deja nuante de Craciun, Craciun, Craciun. Nu e ca in anii trecuti, sec si degeaba, am eu asa o presimtire ca anul asta va fi deosebit, frumos, poate si pentru ca il astept cu emotie si de data asta nu pentru cadouri, cum faceam cand eram mica, ci pentru promisiunile de fericire care mi'au fost facute si pentru atmosfera calda si miros de mandarina.

Deja ma uit pe geam, dar nu vad zapada. La asta nici nu ma astept, darrrr camera mea isi cere beculetele inapoi si lumanarile cu aroma de vanilie si cafeaua fierbinte intr'o cana mare. Camera mea se lumineaza de Craciun si isi arunca toate inutilitatile [sau doar si le ascunde] si ma are doar pe mine - o visatoare- si noul playlist. Acuuum...mai am o singura dorinta: sa trec cu bine peste teza la mate, macar cu binisor pentru ca imi tremura fundu' de frica si e singurul impediment in calea fericirii mele. "De asemenea, imi doresc ca aceasta mirobolanta si unica teza sa nu'mi afecteze evolutia psihologica pe parcursul desfasurarii vacantei." -in memoriam oli romana-

Pe scurt, eu m'am saturat de scoala. Daca la inceput imi placea sa ne intalnim in autobuz o gramada de fete zambitoare si abia trezite din somn, sa mergem la liceu si sa radem si sa ne aducem aminte sau sa cercetam, acum scoala nu'mi da decat o mare durere de cap si un aport urias de plictiseala. Nu'mi place, nu ma fascineaza, iar din notele mele se reflecta clar ca mi'am gresit menirea, profilul asta nu ma reprezinta pe mine, nu ma face fericita. Tare mi'am dorit sa ma duc cu drag la scoala, dar nu o fac si cred ca asta e un defect major al meu: nu stiu sa aleg, cu atat mai putin ceea ce este bine pentru mine. Dar astept, probabil clasa a 10'a, dar sunt dispusa sa renunt la lupta asta daca simt ca nu mai pot. Acum...ce va fi, va fi, ma las la mana destinului, asa cum am facut mereu. Destinul meu nu glumeste, pentru ca mi'a adus fericirea surprinzator si neasteptat mereu. Deci, sper sa nu ma dezamageasca nici de data asta si sa fie bine.

P.S. sa fie bine la teza la mate si Craciunul meu sa fie plin de zambete si fericire, nu de cifre inutile. [abia astept sa le arunc la cos]

miercuri, 2 decembrie 2009

Craciun, bomboane de pom si'o bunica plina de povesti

Astept vara pentru ca e iarna si iarna nu'mi aprinde parul, nu imi incalzeste mainile si nici nu'mi arde umerii. Astept vara pentru ca decembrie nu e chiar atat de geniala pentru mine cat as vrea sa fie si nu are rost sa ma astept la ceva dragut, pentru totul este "limitat". Ce sa zic.. Astept vara pentru ca iarna e deosebita doar pentru 2 saptamani, vara este pentru 3 luni. Vara mi se aprinde in suflet cand e iarna, iar iarna e dor.

Si da, imi place Craciunul pentru ca a inflorit in sufletul meu cand eram o pitica de 2 ani si am inteles ca bradul e viu si spune povesti si ca pe Mos Craciun il cheama Mos Craciun pentru ca are o varsta venerabila care cunoaste fericirea copiilor. Stiu si asta. Mai stiu ca pe vremuri era zapada si ma duceam sa cumpar paine calda cand ningea pentru prima oara si adunam fulgii de pe masina si faceam un bulgare, prea tanar ca sa se tina pe picioare. Dupa ce ningea o noapte intreaga in care pazeam fereastra sa nu cumva sa fure cerul neaua, imi placea sa imbratisez omatul rece dimineata cand nu ma vedea nimeni. Si era Craciun, da, era Craciun atunci pentru ca pe 23 impodobeam un brad pe care il cheama Johnny si care are cea mai stralucitoare dintre stele in varf. Un brad din care nu cresc bomboane, ci doar fulgi de plastic si cadouri, un brad care stia povesti. Un brad care le'a uitat, un brad care si le va mai aminti vag cand Craciunul se va intoarce. Era Craciun pentru ca in casa dansau portocale pe'o tipsie cu lumanari oranj si pentru ca aveam obrajii rosii si mainile prea inghetate ca sa le desfac. Era Craciun pentru ca eram fericita cu napolitanele mele no-name si pentru ca era singurul moment din an in care asteptam cu sufletul la gura sa vina Mosu' cu muulte oua kinder [ din alea bune pentru care imi dadeam toti banutii ]. O, si ce Craciun frumos era cand, dupa ce aveam si portocale si napolitane si ciocolata, aveam cui sa'i sar in brate si sa'i spun ca a facut niste turte grozave si ca mai vreau sa aud odata povestea de Craciun. Si era minunat cand zaboveam extraordinar de mult sa desfac o portocala sau o ciocolata si auzeam tot timpul "haide, ca nu stau sapte ani". Si nu stateam 7 ani, ci 7 ore sau 7 minute care erau ale noastre si imi lipsesc mai mult ca niciodata. Era Craciun pentru ca aveam cea mai grozava bunica si bunicile au inventat Craciunul ca sa'si bucure nepotii, ca pretext pentru cea mai frumoasa poveste. Si daca nu ma credeti pe cuvant, haideti sa spunem ca bunicile ne'au daruit cele mai frumoase povesti si momente deosebite care raman unic intiparite in memoria aia..daa, memoria sufletului. Pentru ca atunci cand zici Craciun, zici 'bunica' si prajituri.

Nu e Craciun pentru ca nu te vad cu ochelarii pe nas in pat lucrand la puloverul pentru ziua mea, asteptand sa se faca turtele.
Nu e Craciun pentru ca nu'mi mai citesti Scufita Rosie si nici nu ma descanti sa nu cumva sa fi mancat prea multa ciocolata.
Nu e Craciun pentru ca nu aud cum ma strigi sa gust din salata ta boef pe care o ornai pentru mine apoi si'mi promiteai ca imi revin mie toate fetele zambitoare cu care o ornai.
Nu e Craciun pentru ca nu'mi mai vin puloverele tale pe care le incerc de 4 ani... de la ultimul Craciun cu tine.
Nu e Craciun pentru ca nu stam impreuna in fotoliu si nu ma inveti sa fac 'Casute in zapada' si nu intelegeam cum sta treaba cu atele si nuantele si "ochii".
Nu e Craciun pentru ca nu'mi mai ceri cealalta pereche de ochelari si pentru ca nu'mi mai aduci dropsuri de menta si bomboane de pom.
Nu e Craciun pentru ca nu te vad, pentru ca nu miroase a tine, pentru ca bucataria e goala fara tine si pentru ca locul tau e gol si e ciudat si poza ta nu te inlocuieste. De ce nu poti sa te asezi din nou in locul tau si sa'ti bei cafeaua si sa'ti spun "cand o sa fiu mare, o sa beau cafea cu tine si cand o sa fiu mare, o sa faci cele mai bune piscoturi si prajituri la nunta mea" si tu sa'mi spui "cine stie daca mai prind nunta ta". Nu m'ai mintit niciodata; nici atunci, desi as fi preferat sa o faci, sa ma minti cat vrei tu de rau, numai sa fii acolo cu mine in toate momentele vietii mele. Sa fii in fotoliu si sa joci solitaire si toate jocurile la care eu nu ma pricep nici acum, dar incerc sa le dezleg pentru ca mi'e prea dor de tine.

Cand ma uit pe strada si vad bunicile cu nepotii, zambesc si zic"am avut si eu o bunica asa cum n'a avut nimeni", era buni a mea pe care eu o s'o stiu mereu asa si pun pariu ca tot batalionul de ingeri are pulovere noi de Craciun. Si'i invidiez.

Si pentru ca urmeaza un Craciun de care mi'e teama, mi'e teama de absenta ta din nou, iti spun ca te iubesc, pentru ca nu stiu de cate ori am apucat sa'ti spun asta.
Acum iti trimit eu o bomboana de pom si napolitane la promotie, cum ne placeau noua -din Billa sau de la "sifoane".

Asta e Craciunul pentru mine, o sarbatoare de copil pe care mi'as dori tare mult sa o simt anul asta ca la inceput, cu oamenii pe care ii iubesc, in care mi'as dori sa ma invart pe o melodie in mijlocul sufrageriei, nu sa dansez, asa cum faceam cand eram mica si afara ningea.

duminică, 22 noiembrie 2009

De ce zambesc?

Zambesc pentru ca astfel inseninez intalnirea clipei de azi cu cea de maine
Zambesc pentru cand aleea mi se pare un vals al toamnei, cand cea dintai frunza mi se asterne la picioare.
Zambesc cand cineva imi incanta privirea, zambetul imi tradeaza fericirea in coltul gurii
Zambesc cand nisipul e taios, cand marea imi scalda talpile, cand ma dezmiarda vara, cand valul e rece si sarat.
Mai zambesc cand raman singura, zambesc la ceea ce a fost, sau ceea ce va veni, pentru ca zambetul e ca zorii scaldati in lumina ai zilei intunecate.
Zambesc cand ma doare, ah, cat de frumos zambetul celui ce plange…
Zambesc cuplurilor din parc, ii zambesc doamnei care vinde flori.
Ii zambesc dragostei, chiar daca nu de multe ori primesc acelasi zambet inapoi.
Imi zambeste sufletul cand primesc o floare rosie, una singura care imi tremura in palme. A trait si ea emotia…
Zambesc pentru ca eu cred in taina zilei de maine, pentru ca le impartasesc si celorlalti ale mele sentimente, pentru ca vreau sa impart cu tine o singura viata. Zambesc pentru ca te vad intaia oara.
Zambesc cand imi spui ca ti-ar placea sa-mi pictezi lumea si ca ai vrea sa-mi porti esarfa intr-o dupa amiaza.
Zambesc cand ma strangi de mana pentru ca tocmai a cazut o stea si avem aceeasi dorinta.
Zambesc cand imi tremura inima si vreau sa-i ascund fiorul.
Zambesc cand merg desculta, cand imi sare in brate cerul si ma intinde pe iarba.
Mai zambesc si cand vad intaia oare pe cineva, ii zambesc cuiva care imi zambeste.
Zambesc cand vad cu cata infrigurare ma cauti pe mine peste tot.
Zambesc si cand imi este frig, zambesc cand cred in viitor, zambesc in oglinda.
Zambesc fara motiv.
Zambesc cand nu te cunosc, zambesc cand te iubesc, zambesc cand te regasesc.

Va invit sa zambim cu totii, sa ne zambim fericirea ori tristetea, sa ne inconjuram de iubire si frumos, sa-i zambim vietii si sa traim ceea ce ne este dat cu zambetul pe buze.


…Si mai zambesc pentru ca nu cunosc alta taina care sa-mi pastreze sufletul fericit.


soko take my heart
Asculta mai multe audio Muzica

vineri, 20 noiembrie 2009

Viata si banuti

Azi a venit gripata bis - Delia - pe la mine cu un dublu cheeseburger ca sa inauguram proaspata promotie. Bineinteles, totul a fost bine ticluit si pus la cale cu mult inainte ca a mea minte gripata si ea la randu'i sa isi dea seama. Si uite asa m'am trezit la usa cu un nou virus [ ai nostri s'au contopit si au facut un virus mutant] si ceva caldura in aburinzii cheesbuergeri.
Delia avea fata de banut. Galbuie si pufoasa [nu ma refer la ipostaza ei de puicuta, nu chiar], mi'a zambit pe vizorr, "haaa, ti'am adus". Si'am mancat si'am dat in carti, ca'n vremurile bune. Si am vorbit cu Andreea [semi-gripata tris sau tetra sau cum se zice], care gafaia in urma unui sport extrem pe care probabil il practica la telefon. Eu stiu ca e extrem, atat. Nu ni s'a alaturat pentru ca virusii si mutatiile lor genetice au speriat'o. Mi'e dor de vara trecuta cand nu trebuia sa fac 5 km ca sa le vad...Si totusi, nu m'as intoarce in timp, doar l'as opri acum. Fara sovaire, l'as arunca in mine si as opri totul, totul sa fie la latitudinea gandurilor mele, sa nu existe povara si nici limita. Sa domolesc alergarea asta continua; nu'mi place. M'as opri in bratele lui si'as privi lumea de'acolo. A, da si din cand in cand as fugi putin si l'as lasa sa'mi ghiceasca urma. Doar am avea tot timpul din lume.

Ce frumos era cand nu ne desparteau decat 2 minute. Ce frumos era cand eram trei zambete, trei rasete contrastante, fericite si colorate. Vara inseamna noi, si noi inseamna incredere, sansa, joc, goana, valuri, apa rece, izvor, cantec si viata. Si mai inseamna si spontaneitate, certitudine, voie buna si cristal. Si mi'e dor sa ghicesc cu atata pasiune in carti doar pentru ele si sa ne minunam cat de bine, dar cat de bine ne pot iesi toate pasentele si dragostea, bineinteles. Cand stateam nopti intregi sa vedem cum ne va merge a doua zi si a doua zi nu faceam decat sa dormim..ah, noptile albe. Sau cand dormeam pe un colt de masa, pe o piatra, sau pe apa. Sau cand jucam popice cu soarta noastra, cand nu planuiam nimic, cand dansam libere, cand ma jucam cu parul lor cret si cand radeam de cuvantul "soseta" sau "grebla" sau "mecla" pentru ca suna dragut si nu inteleg nici in ziua de azi cum s'au format sau de la ce vine si nici nu conteaza. Suna muzical, suna dragut pentru ca ne fac sa radem. Si ecoul rasetelor noastre vuieste in paduri si tulbura apele si aud ecoul in fiecare frunza sovaielnica ce cade acum din toamna.

Acum nu ma mai joc. Nu asa des. Ma joc cu chibzuinta si in doze mici, ca doar sunt elev de scoala noua. Sau elev nou de scoala veche. Nu asta e scoala pe care vreau s'o urmez, ci scoala pe care o vreau este viata. Cred ca'mi surade pentru ca e fara frecventa. Nu simt ca am o viata cand sunt singura si cand nu e joc si nici rasul lor. Nu e viata cand le vad o data pe saptamana la un "cerc al prieteniei" care e fals si prost, cand ne ducem sa bem o cafea ca oamenii buni. Si nu'mi place sa vad toate mutrele "populare" si false care imi intristeaza pana si cafeaua. Asa ca, in lipsa de altceva, ne gasim un loc ca pentru noi in care, in lipsa de altceva, sa ne radem si sa ne plangem amintirile [rasul naste plans si invers-in cazul nostru].

Pana la o noua vara, pana la o noua fila pe care e randul meu sa o scriu - dau un examen sa trec anul 16 in curand, nu'mi ramane decat sa'mi ascund nasul in hainele lor si sa miroasa a noi.

"Si pentru ca a plecat, o sa rad singura la pereti, amintindu'mi de noi"
28 august 2006


Moby - Sunday
Asculta mai multe audio Muzica

Sunday was a bright day, yesterday.

joi, 19 noiembrie 2009

Forever November

E Noiembrie si simt cum ma dezbraca, ma dezbraca toamna. Imi fura intai fularul si parfumul, imi fura trupul si caldura, imi rapeste roseata buzelor, rozul obrajilor. Dar tu, tu imi iei suflarea si gandul. Imi iei privirea si focul din trup. Imi iei apropierea si'mi alungi incertitudinea. Imi strecori in suflet tandretea si imi furi palmele sa ti le'asterni pe piept. "Sa'mi tina de cald" imi zici. Iti mai amintesti cat freamat aveai in suflet, cat de teama iti era sa frangi apropierea dintre noi, iti amintesti cat am incercat sa rascolesc in tine totul, sa nasc in tine furtuna?
Ah, si cata dezmierdare mi'ai daruit; sarutul tau a fost ca o retraire perpetua, ca o inviere, ca o inflacarare suprema. Urmeaza sa nu ma stingi niciodata. Sa dainuim impreuna, contopiti in focul aceleiasi iubiri. Te iubesc. Ma iubesti? O simt in vorbe si in atingeri, in apropiere si semne, in priviri complice, in versuri de seara si taine. O mai simt si in tine si in inima ta de noiembrie ce n'a incetat sa bata.
Mi'am dat seama ca e vara si in tine si in mine si ca suntem unde vrem noi. Ca suntem ce vrem noi. Si ca eu ma daruiesc tie intr'un val de noiembrie, oricat m'ar spinteca apa sarata. Mai stiu ca si tu simti la fel si ca iti place sa ma tii infrigurata la piept, cu ochii inchisi, cu parul ud si pielea fierbinte si sa'mi inflacarezi tamplele. Eu iti spun sa'mi frangi mainile in ale tale si ca nu simt frigul.
Te simt langa mine, in mine, ma simt in tine, langa tine, simt ca arzi in mine si eu in tine, simt ca e o contopire absoluta si ca am atins apogeul si am frant dualitatea. Nu mai e niciun descantec intre noi, caci suntem una si'aceeasi fiinta.

Sunt neinsemnate momentele in care mi'ai lipsit si mi'a fost frig; chiar daca nu fizic, ne'am tinut de mana intotdeauna.




"She is tomorrow, and I am today"

duminică, 8 noiembrie 2009

Frica si cuvinte

Mi'am facut blog pentru ca nu mi'e frica de cuvinte. Nici de voi, nici de viata, nici de furie ori tristete.
Am incercat sa nu'mi fie frica sa infrunt o realitate noua, ciudata, definita prin mine, prin tine, prin noi..
Ah, si cand sunt fericita imi place sa gust din a noastra contopire iluzorie... sa'ti mangai pleoapele cu vorbe, caci nu sunt decat un umil povestitor. Nu fac decat sa cuvant povesti...ale noastre povesti care nu cunosc teama.

P.S. Frica naste viata traita pe jumatate. Nu vreau ca viata mea sa cunoasca jumatati de masura.
"Ce ai face daca nu ti'ar fi frica? Eu as vorbi, tu ce ai face?" [l'am citat pe el]


[...]