Viata si banuti

Azi a venit gripata bis - Delia - pe la mine cu un dublu cheeseburger ca sa inauguram proaspata promotie. Bineinteles, totul a fost bine ticluit si pus la cale cu mult inainte ca a mea minte gripata si ea la randu'i sa isi dea seama. Si uite asa m'am trezit la usa cu un nou virus [ ai nostri s'au contopit si au facut un virus mutant] si ceva caldura in aburinzii cheesbuergeri.
Delia avea fata de banut. Galbuie si pufoasa [nu ma refer la ipostaza ei de puicuta, nu chiar], mi'a zambit pe vizorr, "haaa, ti'am adus". Si'am mancat si'am dat in carti, ca'n vremurile bune. Si am vorbit cu Andreea [semi-gripata tris sau tetra sau cum se zice], care gafaia in urma unui sport extrem pe care probabil il practica la telefon. Eu stiu ca e extrem, atat. Nu ni s'a alaturat pentru ca virusii si mutatiile lor genetice au speriat'o. Mi'e dor de vara trecuta cand nu trebuia sa fac 5 km ca sa le vad...Si totusi, nu m'as intoarce in timp, doar l'as opri acum. Fara sovaire, l'as arunca in mine si as opri totul, totul sa fie la latitudinea gandurilor mele, sa nu existe povara si nici limita. Sa domolesc alergarea asta continua; nu'mi place. M'as opri in bratele lui si'as privi lumea de'acolo. A, da si din cand in cand as fugi putin si l'as lasa sa'mi ghiceasca urma. Doar am avea tot timpul din lume.

Ce frumos era cand nu ne desparteau decat 2 minute. Ce frumos era cand eram trei zambete, trei rasete contrastante, fericite si colorate. Vara inseamna noi, si noi inseamna incredere, sansa, joc, goana, valuri, apa rece, izvor, cantec si viata. Si mai inseamna si spontaneitate, certitudine, voie buna si cristal. Si mi'e dor sa ghicesc cu atata pasiune in carti doar pentru ele si sa ne minunam cat de bine, dar cat de bine ne pot iesi toate pasentele si dragostea, bineinteles. Cand stateam nopti intregi sa vedem cum ne va merge a doua zi si a doua zi nu faceam decat sa dormim..ah, noptile albe. Sau cand dormeam pe un colt de masa, pe o piatra, sau pe apa. Sau cand jucam popice cu soarta noastra, cand nu planuiam nimic, cand dansam libere, cand ma jucam cu parul lor cret si cand radeam de cuvantul "soseta" sau "grebla" sau "mecla" pentru ca suna dragut si nu inteleg nici in ziua de azi cum s'au format sau de la ce vine si nici nu conteaza. Suna muzical, suna dragut pentru ca ne fac sa radem. Si ecoul rasetelor noastre vuieste in paduri si tulbura apele si aud ecoul in fiecare frunza sovaielnica ce cade acum din toamna.

Acum nu ma mai joc. Nu asa des. Ma joc cu chibzuinta si in doze mici, ca doar sunt elev de scoala noua. Sau elev nou de scoala veche. Nu asta e scoala pe care vreau s'o urmez, ci scoala pe care o vreau este viata. Cred ca'mi surade pentru ca e fara frecventa. Nu simt ca am o viata cand sunt singura si cand nu e joc si nici rasul lor. Nu e viata cand le vad o data pe saptamana la un "cerc al prieteniei" care e fals si prost, cand ne ducem sa bem o cafea ca oamenii buni. Si nu'mi place sa vad toate mutrele "populare" si false care imi intristeaza pana si cafeaua. Asa ca, in lipsa de altceva, ne gasim un loc ca pentru noi in care, in lipsa de altceva, sa ne radem si sa ne plangem amintirile [rasul naste plans si invers-in cazul nostru].

Pana la o noua vara, pana la o noua fila pe care e randul meu sa o scriu - dau un examen sa trec anul 16 in curand, nu'mi ramane decat sa'mi ascund nasul in hainele lor si sa miroasa a noi.

"Si pentru ca a plecat, o sa rad singura la pereti, amintindu'mi de noi"
28 august 2006


Moby - Sunday
Asculta mai multe audio Muzica

Sunday was a bright day, yesterday.