luni, 15 februarie 2010

Tot ceea ce am fost, tot ceea ce sunt

Ia sa vedem cum sta treaba.
Gata cu scrisul frumos, dragut, din suflet, gata cu scrisul pentru ceilalti, gata cu scrisul care mi'a facut zilele mai dulci cand eram copil.
Nu mai sunt decat 'copilul' alor mei, pt. ca pumnii mici, obrajii rosii, zgarieturile si gandul de 'vreau sa ma fac mare' au ramas in urma.

* Nu ma mai gandesc cum sa aduc marea cu mine legata de masina acasa, ma gandesc acum, mult mai simplu, la o sticla in care au pus ai mei niste scoici si un pumn de nisip, ca eu n'am mai fost la Marea Neagra de cand eram mica. Nu mai am ambitii, doar ganduri simple si seci, nu mai am orizonturi, ci cateva raze. Dar nu ma multumesc, iar razele plang mai mereu inecate in perna in care probabil inca bate inima lui Macki din puf. [macki era rata mea care se tinea dupa mine cand aveam 5 ani si ne jucam impreuna]

* Nu ma mai gandesc cum ar fi sa am o casa pe luna cu un felinar vorbitor, nu ma mai gandesc cum ar fi sa am un bloc intreg si sa am apartament de joaca si unul de inot si tot sa nu'mi ajunga niciun bloc cu 3 scari. Deja imposibilitatea mi'e cunoscuta si nu mai are farmec. Oricum e o oarecare sclipire la gandul ca as putea sa scap de bassul vecinilor de deasupra care oricum nu's prietenosi deloc si au scurgeri [nu intrebati] la mine in baie.

* Cand eram mica am vazut un rau frumos si rece pe care am vrut sa'l cunosc. Dar l'am cunoscut mult mai tarziu la 13 ani cand deja cunosteam infrigurarea pe care o avea trupul meu. Iar acum, la 16 ani, raul e sufletul pereche al pielii mele. Si nisipul, al talpilor mele.

* Mereu mi'a placut sa cred ca sunt un copil dragut pe care natura il iubeste. [Ce tampenie, dar eram mica]

* Cand eram mica aveam o bunica careia imi placea sa'i spun care o fatza fina[nu stiu nici acum motivul, dar cred ca obrajii ei stiau povesti]. Aveam o bunica de la care mai am niste rafturi cu carti si o revista cu Tom si Jerry care a cost 22 000 de lei si mi'a cumparat'o la o pensie pe care eu am asteptat'o cu sufletul la gura.

* Cand eram mica nu stiam ce e moartea, stiam doar ca cerul se deschide si Macki [ca ea a plecat prima] a zburat. Apoi a plecat Buni si m'am prins cum sta treaba cu ingerii: te cheama daca esti de'al lor. Si buni n'a mai ras... Apoi copilul a devenit matur si maturul s'a ascuns in copil si copilul s'a intors, dar maturul il pocnea mereu. Si maturul era pocnit de oras si de doamna de la autobuz si se intorcea in copil, dar copilul era infricosat de masini si zgomot. Copilul nu cunoaste lumea in care traieste, dar ii e frica sa o cerceteze, UITA'TE SI TU CAT E DE URATA ! Copilul a ales sa traiasca intr'un glob de sticla din care mai scoate maturul cate un deget. Cum iti place aerul? Degetul tau respira, restul a uitat.

* Verile au invatat'o pe Cristina sa traiasca. Au invatat'o ce'i viata, au invatat'o sa se apere, sa razbata, sa inchine paharul, sa rada, sa se bucure, sa cada, ca sa se ridice mai sus decat era. Cristina nu mai aducea acadele, aducea zambete de care se indragosteau toti si EA purta vina. Copilul sau domnisoara?

* Cand eram copil imi placeau banutii de ciocolata si ouale kinder.
Acum nu mai am decat guma de mestecat. Bunicica, dar scumpa.

* Cand eram mica, spargeam pusculita pentru a stoarce si ultimul banut. Scum sparg pusculita din neatentie.

* Cand eram mica, desenam cu degetul mare de la picior [de aia sunt eu supradotata], acum il ascund.

* Cand eram mica, ma ascundeam la Buni in brate, acum ma ascunde doar perna de cearta pe care mi'o aplica din ce in ce mai des ai mei.

* Cand eram mica, aveam o zambila, o chema Fiona, dar s'a pierdut si ea pe undeva prin timp, nu mai am decat pamant. Dar fiona era frumoasa si alba si inflorea anume pentru mine cu plete albe. Mai ceva ca Mos Craciun.

* Cand eram mica, Mos Craciun avea reni..la mine la usa. Acum are masina in parcare si ii bate pe toti 'renii cu nasu mare din bloc'

* Cand eram mica, beam cola si nu'mi dizolva stomacul. Acum cica e bun de detartrant. Probabil.

* Cand eram mica, imi doream copii. Acum mi'e frica de ei.

* Acum ca sunt mare ma joc de'a oamenii mari si jocul mi'l uita viata. Nu'mi place pentru ca totul e nasol, pentru ca nu stiu sa aleg, pentru ca mie lucrurile bune MI SE INTAMPLA, pentru ca tot ce fac si ce aleg e prost, pentru ca preferam sa nu am creier decat inima.

* Acum ca sunt mare, am inima pustiita si plina de circuite.

* DAR, acum ca sunt mare, am invatat sa iubesc cum n'am iubit pe nimeni si am invatat dureros ca timpul omoara oameni si lucruri. Imi pare rau ca trebuie sa ma zbat atat de mult ca sa am atat de putin, sper ca cei pe care ii iubesc sa inteleaga lupta mea cu viata [mai mult sau mai putin zadarnica]. Nu ma lupt cu voi, ci cu veninul din jur.

Va iubesc pentru cei ce m'ati facut matura din inocenta, adult din copil, fara sa'mi furati fericirea, domnisoara din fetita, iubita din prietena, responsabila din jucausa, iubitoare din fricoasa. Va iubesc pentru zambetul frumos pe care mi l'ati asternut pe chip, in locul celui stirb care rontaia bombonele.


Asculta mai multe audio Muzica

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu